Sfântul Mihail din Klops, cel Nebun pentru Hristos

Fericitul Mihail din Klops a fost de viţă nobilă, rudă a Marelui Prinţ Dimitrie al Donului (1363-1389). El şi-a asumat calea nebuniei pentru Hristos, fugind astfel de lauda oamenilor. Părăsind Moscova îmbrăcat în zdrenţe, a ajuns la Mânăstirea Klops, lângă Novgorod.

Nimeni nu a înţeles cum a intrat în chilia încuiată a Ieromonahului Macarie, care tămâia chiliile în timpul celei de-a noua cântări a Canonului. Un bărbat în veşmânt monahal stătea acolo, la lumânare, copiind Faptele Sfinţilor Apostoli. După sfârşitul Utreniei, egumenul a venit cu unii dintre fraţi şi l-a întrebat pe străin, cine era şi cum îi era numele. Dar el a răspuns, doar repetând întrebările lor, nedezvăluindu-şi originea.

În biserică, străinul cânta la cor şi citea Apostolul, citind de asemenea Vieţile Sfinţilor, la mese. Toţi cei care ascultau erau mişcaţi de frumuseţea şi puterea duhovnicească a citirii sale. La Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, Mânăstirea Klops a fost vizitată de Prinţul Constantin Dimitrievici (fiul Marelui Prinţ Dimitrie al Donului).

După împărtăşire, acela a mers în trapeză, cu prinţesa, în timp ce străinul necunoscut citea din Cartea lui Iov. Auzind lectura, Prinţul s-a apropiat de citeţ şi l-a privit. Apoi, s-a înclinat înaintea lui, spunându-i rudei sale, Mihail Maximovici, pe nume. Cel nebun pentru Hristos a răspuns: „Numai Creatorul mă cunoaşte, şi ştie cine sunt”, însă a confirmat că numele său era Mihail.

Sfântul Mihail avea să dea curând exemplu fraţilor, prin toate nevoinţele sale. El a vieţuit la Mânăstirea Klops timp de patruzeci şi patru de ani, istovindu-şi trupul cu munca, privegherea şi tot felul de înfrânări, primind de la Domnul darul vederii duhovniceşti.

El denunţa viciile oamenilor, fără să se teamă de puternicii acestei lumi. A prezis naşterea Marelui Prinţ Ivan al III-lea, pentru 22 ianuarie 1440, şi capturarea lui la Novgorod. El l-a acuzat pe Prinţul Dimitrie Şemiaka, pentru că l-a orbit pe fratele său Marele Prinţ Vasile cel Întunecat (1425-1462).

Într-un loc nisipos, Sfântul Mihail a făcut să izvorască apă, scriind pe jos: „Paharul mântuirii voi lua (Psalm 115: 4); lasă să răsară izvor-nesecat în acest loc”. Iar într-o perioadă de foamete, rezerva de pâine a mânăstirii nu s-a împuţinat, deşi le-au fost împărţite cereale din belşug celor flămânzi.

Sfântul s-a mutat la Domnul, în ziua de 11 ianuarie 1453.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022