Sfântul Mesima (Mavsima) Sirianul

Sfântul Mesima (Mavsima) Sirianul

• Ştiţi că multe alte candele ale evlaviei s-au arătat în preajma Antiohiei: Sever cel Mare, Petru Egipteanul, Eutihie, Chiril, Moise şi Malhus şi alţii, foarte mulţi, care au urmat aceeaşi cale; dar dacă ar fi să încercăm să scriem viaţa tuturor, timpul nu ne-ar fi îndeajuns. În orice caz, citirea lungă a unei vieţi este, pentru majoritatea oamenilor, obositoare. Prin urmare, gândind la viaţa unora dintre aceştia, a căror viaţă nu a fost scrisă, să-i lăsăm pe toţi să se roage lor şi să-i urmeze şi să aibă câştig de pe urma lor. Eu însumi voi merge pe pajiştile Cirului şi voi arăta, în măsura în care este posibil, florile parfumate şi frumoase de pe ele.

• În vremurile de dinaintea noastră, exista un anumit Mesima, (2) care era sirian pe limba lui, având o pregătire de ţară şi manifestând toate virtuţile. Remarcându-se prin viaţa solitară, i s-a încredinţat în grijă un sat. Fiind preot şi păstorind turma dumnezeiască, el vorbea despre şi împlinea acele lucruri pe care le prescrie legea lui Dumnezeu. Se spune că, pentru foarte mult timp, nu şi-a schimbat nici tunica, nici mantia din păr de capră, ci cosea alte petice, în acest fel având grijă de bătrâneţile lui. Cu aşa mare zel se preocupa de străini şi de sărmani, încât avea deschise uşile, pentru toţi cei care veneau la el. Se spune că avea două vase, unul cu  cereale şi celălalt cu ulei, din care dădea întotdeauna celor care aveau nevoie, şi pe care le avea întotdeauna pline, asemenea binecuvântării date văduvei din Sarepta (Cartea a treia a Regilor, 17) - căci El Acelaşi Domn este pentru toţi, Bogat pentru toţi cei care Îl cheamă - şi la fel cum a poruncit vasului aceleia să se reverse, aducând bucate pentru cel primit, tot aşa El a dăruit acestui om minunat bogăţie după râvna sa.

• A primit, de la Dumnezeul universului, harul bogat al facerii de minuni. Voi aminti una sau două minuni, dar voi lăsa restul, în graba mea de a merge la alţi asceţi. O oarecare femeie împodobită atât de la naştere, cât şi prin credinţă, avea un fiu, foarte tânăr, care a căzut pradă unei boli şi pe care l-au văzut numeroşi medici. Când priceperea acelora s-a arătat depăşită şi medicii au spus clar că copilul va muri, femeia nu a renunţat la nădejdea sa în mai bine, şi urmând femeii Şunamitence (Cartea a patra a Regilor 4; 8-37), şi-a înhămat asinii la căruţă. Urcându-se în ea, ea şi copilul ei au mers la bărbatul evlavios şi, arătând prin lacrimi suferinţa ei, i-a cerut ajutorul. Luând copilul în mâini şi aşezându-l la poalele Altarului, a căzut cu faţa la pământ, în timp ce se ruga Doctorului sufletelor şi trupurilor. Împlinindu-i cererea, El l-a redat pe fiu, sănătos, mamei sale. Eu însumi am auzit acest lucru, de la femeia care a fost martora minunii şi a primit vindecarea fiului ei.

• Istoria spune că stăpânul acelui sat i-a făcut, odată, Sfântului Mesima o vizită - era Letoius, remarcat în Consiliul Antiohiei, dar cuprins de întunericul necredinţei. El cerea seminţe de la ţărani, cu mai multă severitate decât era nevoie. Omul lui Dumnezeu l-a sfătuit şi l-a îndemnat să arate bunătate şi milă. Dar acela a rămas nemişcat, până când avea să afle prin încercare pedeapsa pentru neascultare. Când a trebuit să plece, trăsura lui aştepta pregătită şi, urcându-se în ea, a poruncit căruţaşului să mâne asinii, care trăgeau cu toată puterea lor, însă cu toate acestea, roţile păreau a fi îngreunate cu fier şi plumb. Când toţi ţăranii au încercat, împreună, să mişte roţile, cu părghii, nereuşind nimic, unul dintre înţelepţii lui Letoius, care stătea lângă el, i-a explicat cauza, spunându-i cum bătrânul sfânt rostise vreun blestem şi că ar fi trebuit, acum, să-i ceară să-l ierte. Drept urmare, sărind din trăsură, acela l-a rugat pe cel pe care-l insultase, căzând la picioarele lui, să-şi domolească furia. Celălalt, primind cererea şi ducând-o Stăpânului său, a eliberat roţile de legăturile lor nevăzute şi a făcut ca trăsura să se mişte ca de obicei.

• Multe alte istorisiri de acest fel circulă, despre acest om evlavios. Se poate învăţa de la ei, că cei care aleg să practice înţelepciunea, nu sunt deloc afectaţi de faptul că trăiesc în oraşe şi sate; acest om şi cei ca el, responsabili de slujirea lui Dumnezeu, au arătat că este posibil, chiar şi pentru cei care se ocupă de mulţi, să atingă culmea virtuţilor. Putem urca pe un drum scurt, de pe această colină şi până la acea culme, ajutaţi de rugăciunile lor.

Sfântul Mesima (Mavsima) s-a mutat la Domnul la sfârșitul secolului al IV -lea, fiind cinstit  în mod aparte în ziua de 23 ianuarie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022, după Teodoret, Episcopul Cirului, din Siria