Sfântul Maxim, Mitropolit al Kievului

Sfântul Maxim, succesorul Mitropolitului Chiril al III-lea al Kievului (1243-1280), a fost grec din naştere. A ajuns în Rusia, iar mai apoi a suferit sub jugul mongol (tătar), în 1283, ca Mitropolit. Sfântul a decis să rămână la Kiev, dar oraşul era complet devastat de incursiunile tătarilor puşi pe jaf. Mitropolitul Maxim s-a retras la Briansk şi, de acolo, la Suzdal. În timpul vizitei sale la Volnia, Sfântul Maxim s-a întâlnit cu Sfântul Petru (21 decembrie), egumenul Mânăstirii Rata (care îl va urma ca Mitropolit).

În 1295, Sfântul l-a coborât pe Iacov din tronul Episcopiei de Vladimir şi l-a înlocuit cu Simon. În acele vremuri groaznice, tronul marelui prinţ a fost mai întâi la Vladimir, apoi la Pereslav, apoi la Tver.

Pentru ca nu cumva să-i insulte pe prinţii din sudul Rusiei mutându-se în nord, Sfântul s-a rugat puternic către Maica Domnului, iar Dânsa i-a indicat Vladimirul drept loc de reşedinţă.

În anul 1299, Mitropolitul Maxim a mers în Vladimir, iar în anul următor l-a instalat pe Sfântul Teoctist (23 decembrie) drept Episcop de Novgorod. În 1301, Mitropolitul Maxim a mers la Constantinopol, pentru un Sinod Patriarhal, unde la îndemnul Sfântului Teognost, Episcop de Zaraisk, a adus în atenţie chestiuni legate de nevoile Bisericii Ruse, care să fie soluţionate de către Sinod.

Sesizând necesitatea întăririi puterii ruşilor subjugaţi, Sfântul l-a îndemnat pe prinţul Iurie Danilovici din Moscova să facă pace cu Sfântul Prinţ Mihail de Tver. De asemenea, l-a sfătuit pe Iurie să apeleze la hoardă, pentru a i se da tronul. În 1304, Sfântul l-a instalat pe Sfântul Mihail de Tver (22 noiembrie), pe marele tron al Vladimirului.

Fiind un exemplu de viaţă duhovnicească intensă pentru ceilalţi, Mitropolitul Maxim a fost preocupat de sporirea duhovnicească a turmei sale. Astfel, Sfântul a stabilit reguli de postire, pe lângă Marele Post. El a rânduit post pentru Sfinţii Apostoli şi Adormirea şi Naşterea Maicii Domnului, şi a hotărât când să fie permis postul miercurea şi vinerea (în Rusia, până în secolul al XIV-lea, nu se postea între Înjumătăţirea Praznicului şi Odovania Sfintelor Paşti).

Sfântul Mitropolit s-a preocupat în mod special de promovarea căsătoriei legale: „Scriu, prin urmare, despre acest lucru, astfel încât voi, fiii mei, născuţi şi nou-sfinţiţi prin cristelniţă, să vă luaţi soţie din Biserica Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, pentru că femeia este spre mântuirea bărbatului. Dacă o ţineţi în promiscuitate fără căsătorie, aveţi vreun câştig? Nu, ci mai degrabă cereţi-i, indiferent dacă sunteţi tineri sau bătrâni, să vă căsătoriţi în Biserică”.

Sfântul s-a mutat la Domnul pe 6 decembrie 1305, iar trupul său a fost înmormântat în Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Vladimir. Un baldachin aurit a fost ridicat deasupra mormântului Sfântului.

Icoana Maximov a Maicii lui Dumnezeu (18 aprilie) a fost aşezată tot deasupra mormântului Sfântului. Aceasta a fost pictată în anul 1299, în urma unei apariţii înaintea Mitropolitului Maxim. O descriere a acestei viziuni a fost înscrisă în partea stângă a criptei.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/