Sfântul Maxim Cavsocalivitul

Sfântul Maxim Cavsocalivitul a fost educat la Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, din Lampsakos. La vârsta de şaptesprezece ani şi-a părăsit casa părintească, a devenit călugăr şi a trecut sub ascultarea Bătrânului Marcu, cel mai bun îndrumător duhovnicesc al Macedoniei. După mutarea la Domnul a învăţătorului său, Sfântul a urmat calea ascetismului, sub îndrumarea mai multor Părinţi ai pustiei, şi viaţa extrem de aspră. Ajungând în Constantinopol, Sfântul Maxim se aflat permanent la Biserica Vlaherne a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ca şi când intrarea în această biserică ar fi fost locuinţa lui.

Din tinereţe, Sfântul Maxim a avut o mare dragoste faţă de Maica lui Dumnezeu. El O ruga cu ardoare, să-i dea darul rugăciunii neîncetate a minţii. Într-o zi, în timp ce acesta se închina înaintea icoanei Maicii Domnului, a simţit o căldură şi o flacără care-i pătrundea în inimă, ieşite din icoană. Nu l-au ars, dar simţea o anume dulceaţă şi strângere din interior. Din acel moment, inima lui a început să repete rugăciunea lui Iisus, de la sine. În acest fel, Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu îi împlinea cererea.

Sfântul Maxim şi-a îndeplinit ascultarea, în Lavra Sfântului Atanasie de pe Muntele Athos. Pentru a-şi ascunde faptele ascetice ale postirii şi rugăciunii şi pentru a evita faima, se comportat ca un nebun pentru Hristos. Într-o zi, a avut o viziune a Maicii lui Dumnezeu, Care îi poruncea să urce pe munte. Pe vârful Sfântului Munte, s-a rugat trei zile şi trei nopţi. Din nou, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a apărut, înconjurată de îngeri şi ţinând Dumnezeiescul Prunc în braţe.

Fâcând metanie, Sfântul a auzit-O pe Preasfânta Fecioară Maria vorbindu-i: „Primeşte darul împotriva demonilor... şi aşează-te la poalele Athos-ului, căci aceasta este voinţa Fiului meu”. Dânsa i-a spus că va urca pe culmile virtuţii şi va deveni învăţător şi îndrumător al multora. Apoi, întrucât nu mâncase de câteva zile, i s-a dat o pâine cerească. De îndată ce a pus-o în gură, a fost înconjurat de o lumină divină şi a văzut-O pe Maica lui Dumnezeu urcând la Ceruri.

Sfântul Maxim a povestit, despre viziunea avută, unui Bătrân care vieţuia la Biserica Sfântului Profet Ilie din Carmel. Acela a fost sceptic, dar Sfântul a transformat necredinţa, în bine. El s-a prefăcut că este uşor nebun, pentru a-şi ascunde faptele ascetice, abţinerile, greutăţile şi singurătatea. Sfântul Maxim nu vieţuia într-o aceeaşi chilie permanent, ci rătăcea din loc în loc ca un lunatic. Ori de câte ori se muta, dădea foc fostei colibe. Drept urmare, a fost numit „cavsocalivitul”, sau „arzătorul de colibe”.

Cei de pe Muntele Sfânt, cunoscând privările şi nevoinţele extreme ale Sfântului Maxim, de mult timp îl priveau cu dispreţ, chiar dacă atinsese înălţimea şi desăvârşirea vieţii duhovniceşti. Când Sfântul Grigorie Sinaitul (8 august) ajungea pe Athos, îl întâlnea pe Sfântul nebun pentru Hristos. După ce a vorbit cu el, a început să-l numească înger pământesc. Sfântul Grigorie l-a convins pe Sfântul Maxim să înceteze să se comporte ca un nebun, şi să vieţuiască într-un singur loc, astfel încât alţii să beneficieze de experienţa lui duhovnicească. Având în vedere cuvintele Sfântului Grigorie şi sfatul altor Bătrâni, Sfântul Maxim a ales o locuinţă permanentă, într-o peşteră din apropierea renumitului Bătrân Isaia.

Cunoscând darul său al înainte-vederii, împăraţii bizantini Ioan Paleologul (1341-1376) şi Ioan Cantacuzino (1341-1355) l-au vizitat şi au fost surprinşi de împlinirea prezicerilor sale. Teofan, egumenul Mânăstirii Vatoped, scria despre Sfântul Maxim:

„Dumnezeu mi-e martor, că am văzut multe dintre minuni. Odată, spre exemplu, l-am văzut călătorind, prin aer, dintr-un loc în altul. L-am auzit prezicând ceva despre mine, cum că mai întâi voi fi egumen, apoi Mitropolit de Ohrida. El chiar mi-a dezvăluit că voi suferi pentru Biserică”.

Sfântul Maxim şi-a abandonat singurătatea, chiar înainte de mutarea sa la Domnul, şi s-a aşezat lângă Lavra Sfântului Atanasie, unde şi-a dat sufletul Domnului, la vârsta de 95 de ani (+ 1354). După trecerea la cele veşnice, ca şi atunci când era în viaţa sa pământească, Sfântul Maxim s-a proslăvit prin facerea multor minuni. Sfântul Maxim Cavsocalivitul este cinstit în mod aparte în ziua de 13 ianuarie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022