Sfântul Maris cântăreţul, din Siria

După scrierile Sfântului Episcop Teodoret al Cirului, din Siria:

• Există un sat căruia îi spunem Omeros. Aici, inspiratul Maris a construit o mică colibă şi a vieţuit în ea timp de treizeci şi şapte de ani. Avea parte de multă umezeală, de la muntele vecin; în perioada iernii, chiar curgeau şiroaie de apă. Atât orăşenii, cât şi cei de la ţară ştiu ce rău cauzează trupului; ţăranii simt pe ei ce înseamna bolile produse de umezeală. Cu toate acestea, nici măcar asta nu l-a determinat pe acest om sfânt să-şi schimbe chilia, ci a rezistat până la sfârşit.

• Prima parte a vieţii sale a petrecut-o în lucrările virtuţii, păstrându-şi curăţia atât în trup, cât şi în suflet. Aceasta mi-a zis-o clar, spunându-mi că trupul său a rămas curat, la fel cum părăsise pântecele maicii sale, şi asta, deşi luase parte la multe sărbători pe când era tânăr şi cucerea mulţimile cu frumuseţea vocii sale - căci a continuat mult timp să fie cântăreţ şi strălucea în înflorirea trupului. Cu toate acestea, nici frumuseţea sa trupească, nici strălucirea lui din voce, nici amestecarea lui cu mulţimile nu i-au rănit frumuseţea sufletului, ci vieţuind ca un pustnic, a avut grijă de propriul său suflet şi, apoi, şi-a sporit virtuţile, prin lucrarea pustiei.

• De multe ori am avut plăcerea să mă aflu în compania lui: îmi spunea să deblochez uşa, mă îmbrăţişa când intram şi ţinea discursuri lungi, cugetând. Se remarca şi prin simplitatea lui, scârbindu-se de perfidia omenească; a iubit sărăcia, mai mult decât pe cea mai mare bogăţie. Pe parcursul unei vieţi de nouăzeci de ani, a purtat îmbrăcăminte din păr de capră; pâinea şi puţină sare îi erau îndeajuns ca mâncare.

• Dorindu-şi de mult timp să ia parte la Sfânta Liturghie, el a cerut să se săvârşească Dumnezeiasca Jertfă de Taină acolo. Am consimţit bucuros. Cerând să-mi fie aduse Sfintele Vase - locul nu era prea departe - şi folosind mâinile diaconilor drept Altar, am săvârşit Dumnezeiasca şi Mântuitoarea Jertfă. Se umpluse de bucurie duhovnicească, simţind că vede Cerurile, şi a spus că nu mai avusese parte niciodată de o asemenea încântare.

Eu însumi, pe care l-a iubit atât de tare, am considerat o greşeală să nu-l laud după moarte şi că voi greşi în faţa altora dacă nu le voi dezvălui această cugetare neasemuită, drept model. Iar acum, cerând ajutor de la el, voi pune punct acestei însemnări.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023