Sfântul Macedonie al II-lea, Patriarhul Constantinopolului

Sfântul Macedonie al II -lea, Patriarhul ConstantinopoluluiSe cunosc puține despre tinerețea Patriarhului Macedonie. Fiind nepot al Patriarhului Ghenadie, a fost preot al Marii Biserici Hagia Sophia. El a ajuns să fie Patriarh, atunci când Împăratul Anastasie a poruncit să fie înlăturat Patriarhul Eufimie, pentru o presupusă trădare prin care ar fi dezvăluit strategia de război a lui Anastasie, inamicilor săi. În realitate, împăratul a dorit ca el să se opună celui de-Al Patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon. Un Sinod al Episcopilor, ascultând de împărat, l-a ales pe Patriarhul Macedonie, după înlăturarea lui Eufimie. Când Macedonie s-a întâlnit cu Eufimie, înainte de călătoria aceluia în exil, Macedonie l-a pus pe diaconul său să-i scoată omoforul nou primit și să-l îmbrace în preot simplu, „neîndrăznind să poarte” însemnele sale înaintea proprietarului lor canonic. În timpul ultimei lor conversații, Macedonie i-a dăruit lui Eufimie veniturile sale, pentru cheltuielile în exil în Asia Mică. Macedonie a fost ridicat la Tronul Patriarhal, în anul 496.

Un an mai târziu, Patriarhul Macedonie a convocat un Sinod, în timpul căruia a confirmat în scris actele celui de-Al Patrulea Sinod Ecumenic și a continuat să reziste eforturilor împăratului Anastasie de a-l face să se declare împotriva Sinodului din Calcedon. După eforturile lui Anastasie de a-i aduce măguliri, împăratul a ajuns până acolo încât a angajat un asasin, numit Eucolus, pe care Patriarhul a reușit să-l descopere. Cu toate acestea, Patriarhul a poruncit să se acorde lunar o sumă fixă, ca ajutor, criminalului.

Reînnoind eforturile sale în 511, împăratul și-a continuat campania de anulare a Sinodului din Calcedon. Cu toate acestea, Macedonie nu a vrut să facă nimic fără convocarea unui Sinod Ecumenic prezidat de Episcopul Romei. Enervat de acest răspuns și iritat pentru că Macedonie își respecta angajamentul făcut la încoronarea sa, de a păzi credința Bisericii și autoritatea Sinodului din Calcedon, Anastasie a căutat să-l alunge pe Macedonie de pe Tron. Pentru a reuși aceasta, Anastasie a trimis călugări și clerici, precum și mai mari ai cetății, pentru a-l hărțui, prin acuze și insulte publice. Date fiind acestea, cetățenii ajunseseră la o asemenea frământare, inclusiv monahiile, femeile și copiii, încât au strigat: „Este timpul, creștinilor, pentru martiriu; să nu renunțăm la Părintele nostru, Patriarhul nostru”. De asemenea, l-au ridiculizat pe împărat, numindu-l nedemn de domnia lui. Atât de mult, Patriarhul Macedonie era iubit de oameni. Anastasie a trebuit să se închidă în palatul său și să își pregătească o navă, în cazul în care ar fi fost necesară fuga. Macedonie, răspunzând cererii lui Anastasie de a veni să vorbească cu el, i-a reproșat împăratului suferințele și persecuțiile sale la adresa Bisericii. Deși a recunoscut aceasta, Anastasie a făcut din nou, o a treia încercare de a-l împinge pe Macedonie să renunțe la credința sa.

Anastasie l-a pus pe Xenaias, un episcop eutihian, să pornească o campanie mincinoasă împotriva Patriarhului. Xenaias i-a cerut lui Macedonie să dea o declarație în scris, de credință, dar într-un memorandum către împărat, Macedonie a insistat că nu cunoaște nicio altă credință decât cea a Părinților din Nicea și Constantinopol, menționând că îi anatemizează pe ereticii Nestorie și Eutihie și pe toți cei care cred în doi Fii sau doi Hristoși, după cele două firi. Văzând eșecul încercării sale, Xenaias a găsit, apoi, doi indivizi care l-au acuzat pe Macedonie de o crimă abominabilă, aceia prezentându-se drept complici ai săi. Apoi, Macedonie a fost acuzat de erezia nestorianismului și, de asemenea, că ar fi falsificat un pasaj dintr-o Epistolă a lui Pavel, în sprijinul nestorienilor.

Într-o ultimă încercare, în 511, de a schimba credința lui Macedonie, împăratul Anastasios i-a poruncit Patriarhului să-i trimită înscrisul autentic al actelor Sinodului din Calcedon care purta semnăturile Episcopilor. Macedonie a refuzat și a ascuns documentul, sub Altarul Marii Biserici. Înfuriat, Anastasie a pus ca Macedonie să fie dus noaptea la Calcedon și apoi la Evhaita din Pont, până la locul în care predecesorul său, Eufimie, fusese exilat.

În anul 515, Papa Homisdas a încercat să-l repună în drept pe Macedonie, considerând că fusese alungat pe nedrept. S-a stipulat, astfel, într-un Tratat de Pace, dintre rebelul Vitalian și împăratul Anastasie, ca Patriarhul și toți Episcopii alungați să fie reîntronizați. Cu toate acestea, Anastasie nu și-a ținut niciodată promisiunea. Macedonie s-a mutat la Domnul în anul 517, pe când se afla în Gangra, în exil, unde se retrăsese de frica hunilor, care invadaseră Capadocia, Galatia și Pontul. Sfântul Macedonie al II-lea, Patriarhul Constantinopolului, este cinstit în mod aparte în ziua de 25 aprilie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023