Sfântul Macarie, Egumenul Pelechitului

Icoana Sfântului Macarie, Egumenul PelechituluiSfântul Macarie (Hristofor, în lume) s-a născut la Constantinopol, în anul 785. Şi-a pierdut părinţii pe când era încă copil, un unchi evlavios preluând responsabilitatea educării lui şi, de asemenea, învăţându-l să-L iubească pe Dumnezeu. În scurt timp, cunoştinţele sale despre Sfânta Scriptură au sporit, realizând că există lucruri pământeşti şi stricăcioase, precum şi lucruri care sunt cereşti, nestricăcioase şi veşnice.

Fiind atras de viaţa monahală, a părăsit lumea şi a fugit la Mânăstirea Sfântul Ioan Teologul, numită şi Pelechit, la Triglia Prusei, în Bitinia, unde renumitul ascet Sfânt Ilarion (28 martie) era egumen. Primind tunsura monahală, i s-a dat numele Macarie. Tânărul călugăr a început să se angajeze în lupte ascetice şi rugăciuni. Mai târziu, prin voia lui Dumnezeu, Sfântul Macarie a fost ales egumen al mânăstirii, după mutarea la Domnul a Sfântului Ilarion.

Sfântul Macarie a devenit părinte duhovnicesc al tuturor, nu numai al călugărilor, ci şi al celorlalţi credincioşi, care s-au strâns în jurul său în căutarea sfaturilor sale, a rugăciunilor şi pentru vindecare atât sufletească, cât şi trupească, Dumnezeu dăruindu-i darul facerii de minuni.

Patriarhul Tarasie (784-806), auzind de faima Sfântului, l-a trimis la patricianul Pavel, care suferea de o boală de nevindecat. Sfântul Macarie l-a tămăduit, iar mai târziu o vindeca şi pe soţia lui Pavel, de aceeaşi boală. După aceea, Patriarhul Tarasie l-a dus pe Sfânt la Constantinopol şi l-a hirotonit preot. Bătrânul Sfânt s-a supus voinţei Patriarhului pentru că, aşa cum a spus el însuşi: „urăsc neascultarea şi iubesc ascultarea”.

Erezia iconoclasmului izbucnea în timpul domniei împăraţilor bizantini Leon al V-lea Armeanul (813-820) şi Mihail al II-lea Bâlbâitul (820-829). Leon l-a exilat pe Sfântul Patriarh Nichifor şi a chinuit mulţi călugări şi preoţi, exilându-i şi aruncându-i în închisoare.

Sfântul Macarie a suferit, de asemenea, ca mărturisitor, pentru închinarea sa la sfintele icoane. Deşi iubit şi respectat, a fost condamnat la închisoare, unde a rămas până la moartea lui Leon. Împăratul Mihail Bâlbâitul a urmat lui Leon, în anul 820, şi l-a eliberat pe Bătrân din închisoare. Cu toate acestea, şi acela era iconoclast. Prin urmare, a încercat să-l încânte pe Sfânt, îndemnându-l să condamne venerarea icoanelor, dar Sfântul avea să râmână neclintit în credinţa sa.

Văzând cum chinurile şi ameninţările nu aveau niciun rezultat, Mihail l-a exilat pe Sfânt pe mica Insulă Afusia, care se află în Marea Marmara, lângă Alona. Acolo a vieţuit în greutăţi şi lipsuri mulţi ani, aducând neîncetat mulţumire lui Dumnezeu.

Sfântul Macarie s-a mutat la Domnul, în jurul anului 830, şi a fost urmat, ca egumen, de către călugărul Serghie cel Singuratic, care i-a scris Viaţa. Sfântul Macarie, Egumenul Pelechitului, este cinstit în mod aparte în ziua de 1 aprilie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023