Publicat pe 01.01.1970

Sfântul Irinarh Zăvorâtul al Rostovului

Sfântul Irinarh, pustnicul din Rostov, s-a născut într-o familie de ţărani din satul Kondakovo, în zona Rostovului. La botez a primit numele de Ilie. La împlinirea vârstei de treizeci de ani, a fost tuns monah la Mânăstirea Sfinţii Boris şi Gleb, din Rostov.

Acolo, a început cu ardoare să se nevoiască în ascultările monahale, participând la slujbele Bisericii, noaptea rugându-se şi dormind pe pământ. Odată, fiindu-i milă de un hoinar care nu avea încălţăminte, Sfântul Irinarh i-a dat propriile cizme, de atunci mergând desculţ prin zăpadă.

Egumenul nu a agreat un astfel de comportament şi a început să-l umilească, obligându-l să stea câte o oră sau două în zăpadă în faţa chiliei sale, trăgând clopotele mult timp. Sfântul a îndurat totul cu răbdare, dar nu şi-a schimbat comportamentul. Egumenul a continuat să fie îngreuiat la inimă, obligând pe călugăr să se transfere la Mânăstirea Sfântului Avraam al Rostovului, închinată "Botezului Domnului", unde a fost primit în rândul fraţilor şi ales, curând, chelar.

Sfântul şi-a îndeplinit ascultările monahale, cu râvnă, dar s-a întristat că fraţii şi slujitorii nu aveau grijă de bunurile mânăstirii, risipindu-le cu nesăbuinţă. Odată, într-un vis, l-a văzut pe Sfântul Avraam al Rostovului (29 octombrie), care l-a mângâiat şi l-a binecuvântat să împartă cele necesare tuturor, fără să se îngrijoreze.

Altădată, Sfântul Irinarh avea să suspine adânc în timpul cântării Imnului Heruvic. Când Arhimandritul l-a întrebat de ce plânge, el a răspuns: „Mama mea a murit!”.

Părăsind Mânăstirea Sfântului Avraam, Sfântul Irinarh s-a transferat la Mânăstirea din Rostov a Sfântului Lazăr, s-a stabilit într-o chilie retrasă şi a vieţuit trei ani, în lipsuri şi înfometare. Aici a fost vizitat de Fericitul Ioan cel Nebun, poreclit „Marele Neghiob”. Sfinţii s-au încurajat reciproc prin discuţii duhovniceşti. Bătrânul nutrea, însă, dorinţa de a se întoarce la Mânăstirea Sfinţii Boris şi Gleb. El a fost primit înapoi cu dragoste, începând să urmeze o cale şi mai aspră a faptelor ascetice.

După ce s-a retras în singurătate, Sfântul Irinarh s-a legat cu lanţuri de un scaun de lemn, atârnându-şi pe propriul trup lanţuri grele şi cruci. Pentru aceasta, el a îndurat batjocura şi dispreţul fraţilor.

Sfântul Irinarh a petrecut douăzeci şi cinci de ani în lanţuri şi sarcini grele. Faptele sale ascetice erau un reproş tăcut la adresa celor care trăiau nepăsător în mânăstire şi îl minţeau pe egumen despre el. Ei îi spuneau aceluia că Bătrânul i-ar învăţa să nu-şi vadă de lucrările monahale, ci mai degrabă să urmeze ascetismul, după cum făcea el. Egumenul a crezut calomnia şi l-a alungat pe Sfântul Bătrân din mânăstire. Supunându-se cu umilinţă, Sfântul Irinarh a mers din nou la Rostov şi a vieţuit în Mânăstirea Sfântului Lazăr, vreme de un an.

Între timp, egumenul Mânăstirii Sfinţii Boris şi Gleb, regretându-şi conduita pe care o avusese, a trimis călugări după Sfântul Irinarh. S-a întors, învinovăţindu-se pe sine că nu trăise ca fraţii care se angajaseră în lucrarea cea dreaptă, la care el nu luase parte. Călugărul a continuat să-şi îndure propriile lanţuri grele. Făcea haine pentru cei nevoiaşi şi lucra culioane şi camilafce. Dormea noaptea doar o oră sau două, restul timpului rugându-se şi bătându-şi trupul cu un toiag din fier.

Sfântul Irinarh a avut o viziune, cum că Lituania va invada Moscova şi că bisericile de acolo vor fi distruse. El a început să plângă amar dezastrul ce se apropia, iar egumenul i-a poruncit să meargă la Moscova şi să-l avertizeze pe Ţarul Vasile Şuischi (1606-1610) despre teribila nenorocire. Sfântul Irinarh a împlinit ordinul. El a refuzat darurile oferite şi, la întoarcere, a început să se roage aprins Domnului, ca El să arate milă faţă de ţinutul rusesc.

Duşmanii şi-au şi făcut apariţia împotriva Rusiei, au început cucerirea oraşului, i-au bătut pe locuitori şi au jefuit bisericile şi mânăstirile. Falsul Dimitrie şi un al doilea pretendent căutau să cucerească Rusia, pentru regele polonez. Mânăstirea Sfinţii Boris şi Gleb a fost, de asemenea, invadată de inamic, care a venit la Sfântul pustnic şi a fost uimit de cuvintele directe şi îndrăzneţe ale Bătrânului, acesta prezicându-le catastrofa care-i aştepta.

Binecuvântarea Prinţului Dimitrie, de către Sfântul Irinarh Zăvorâtul al RostovuluiSapega, care îi conducea pe nobilii polonezi, rămânând la Mânăstirea Sfinţii Boris şi Gleb, a vrut să-l vadă pe Bătrân cum era înfăşurat în lanţurile sale, şi s-a arătat uimit de o astfel de nevoinţă ascetică. Când nobilii polonezi i-au spus lui Sapega că Bătrânul se ruga pentru Şuischi, călugărul a răspuns, cu îndrăzneală: „Sunt născut şi botezat în Rusia şi mă rog lui Dumnezeu pentru Ţarul rus”. Sapega a răspuns: „Bunicul spune adevărul; în ce ţinut trăieşti, aceluia şi slujeşti”. După aceea, Sfântul Irinarh a început să-l îndemne pe Sapega să părăsească Rusia, prezicându-i moartea, dacă nu va face aceasta.

Sfântul Irinarh a urmat cursul războiului şi a trimis binecuvântările sale şi o prescură Prinţului Dimitrie Pojarschi. El i-a cerut să vină la Moscova, prezicându-i: „Vei cunoaşte slava lui Dumnezeu”. Pentru a-i ajuta pe Pojarschi şi Minin, Sfântul le-a dat crucea. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ruşii i-au învins pe lituanieni, Prinţul Pojarschi a pus stăpânire pe Kremlin, iar pacea a început treptat să revină pe pământul rusesc. Sfântul Irinarh s-a rugat neîncetat lui Dumnezeu, cu lacrimi, pentru eliberarea Rusiei de duşmani şi, cu puterea facerii de minuni, îi vindeca pe bolnavi şi pe cei stăpâniţi de duhuri rele.

Chilia Sfântului Irinarh Zăvorâtul al Rostovului, din Mânăstirea Sfinţii Boris şi GlebZiua mutării sale la Domnul i-a fost dezvăluită dinainte şi, chemându-i pe ucenicii săi, Alexandru şi Cornelie, le-a dat ultimele lui învăţături, adormind apoi, cu pace, întru Domnul

Lanţuri şi cruci ale Sfântului Irinarh Zăvorâtul al RostovuluiSfântul Bătrân a lăsat în urmă 142 de cruci din cupru, şapte lanţuri purtate pe umăr, alte lanţuri pe care le purtase la gât, cătuşe de fier pentru picioare, optsprezece lanţuri pentru mâini, „legăturile” grele pe care le purtase la centură şi vergi de fier cu care îşi chinuia trupul, pentru alungarea demonilor.

Lanţurile grele şi sarcinile purtate de Sfântul Irinarh Zăvorâtul al RostovuluiÎn aceste munci, după cum le numea bătrânul, a petrecut treizeci şi opt de ani, şi trăind în lume timp de treizeci de ani, a murit la vârsta de şaizeci şi opt de ani.

După mutarea la Domnul a Sfântului Irinarh, multe minuni au loc la mormântul său, în special vindecări şi alungarea duhurilor rele de la cei ce îşi aşează asupra lor crucile şi lanţurile Sfântului ascet.