Sfântul Grigorie de Omiriţ (Grighentie)

Sfântul Grigorie (Grighentrie), Episcopul de Homer (Omiriţ), Fiul lui Agapie şi al Teodotei, a fost plin de har de la Dumnezeu, primind darul vindecării şi al facerii de minuni, încă din tinereţea sa. Din rânduiala lui Dumnezeu, a ajuns la slujirea ierarhică. Pe când era încă diacon în Mediolan (Milano), a avut parte de o prezicere în acest sens din partea unui pustnic, iar mai apoi a primit confirmarea acelor cuvinte de la un alt bătrân purtător de duh, care vieţuia ca ascet în munţi.

Când Grigorie a mers la acest Sfânt Schimonah pentru îndrumare, a avut loc o minune. Apropiindu-se de munte, a văzut un stâlp de foc, în aer. La scurt timp, şi-a dat seama că stâlpul de foc era de fapt omul lui Dumnezeu, care venea spre el. În noaptea aceea, l-a văzut pe bătrân stând în aer deasupra pământului. Bătrânul i-a dezvăluit Sfântului Grigorie că trebuie să meargă la Roma, pentru a se ruga în Biserica Sfinţilor Bonifaciu şi Aglaida. Apoi, urma să meargă în Alexandria şi să devină episcop. După aceea, va ajunge în oraşul Negran, în ţinutul Homer (Omiriţ, în sudul Arabiei), pentru a propovădui Evanghelia.

Sfântul Grigorie se simţea nevrednic de acestea şi dorea să rămână cu ascetul, ca ucenic al său. Pentru ca Grigorie să nu se îndoiască de adevărul cuvintelor sale, bătrânul i-a dezvăluit că ştia o taină a acestuia. Într-o viziune, Grigorie îi văzuse pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel punându-i omoforul de episcop pe cap.

Sfântul Grigorie a stat vreme scurtă în Cartagina (Africa de Nord), ca diacon, apoi a ajuns la Roma. A mers la Biserica Sfinţilor Bonifaciu şi Aglaida, apoi la mormântul Sfântului Petru. Acolo, a avut parte de o apariţie a Sfântului Apostol, care i-a spus să meargă pe calea virtuţii şi să vieţuiască după voia lui Dumnezeu. În acea noapte, l-a văzut pe Sfântul Apostol Pavel, într-un vis, aducându-i un vas plin cu ulei, prezicându-i că ar urma să primească harul preoţiei şi episcopatul.

În acest timp, armatele împăratului etiopian Elesbaan (24 octombrie) îl învingeau pe regele himiarit Dunaan, care era de convingere evreiască. Oraşul Negran a fost eliberat, iar creştinismul s-a restabilit în ţinutul Omiriţ. Dar tot clerul fusese exterminat cu cruzime, de Dunaan şi, prin urmare, Elesbaan a trimis soli la Patriarhul Alexandriei, cerându-i să trimită un episcop în Negran şi clerici pentru biserici. În timp ce se ruga, Sfântul Apostol Marcu i-a apărut înainte Patriarhului, cerându-i să găsească un diacon pe nume Grigorie, care trebuia să fie hirotonit în treapta preoţiei, sfinţit apoi episcop şi trimis la Elesbaan. Patriarhul a făcut acest lucru. În timpul slujbei, a avut loc o minune{ faţa Sfântului Grigorie strălucea cu harul Duhului Sfânt, iar din veşmintele sale izvorau un miros dulce de mir sau tămâie, umplând întreaga biserică.

Ajungând în Omiriţ, Sfântul Grigorie a început să pună în ordine Biserica, predicând atât păgânilor, cât şi evreilor. După trei ani, Elesbaan s-a întors în Etiopia, lăsându-l pe nobilul Avramie în urmă ca rege al Omiriţului. Sfântul Grigorie a fost întronizat şi l-a uns pe Avramie drept rege. Curând, acesta emitea un decret prin care toţi oamenii săi să fie botezaţi. Apoi, unii evrei proeminenţi s-au adresat împăratului, spunând că este mai bine ca oamenii să creadă de bună voie, decât să fie forţaţi. Aceştia au cerut să aibă loc o dezbatere pe marginea credinţei, între ei şi creştini, jurând că, dacă creştinii se vor arăta învingători în această dezbatere, evreii vor primi botezul.

Li s-au acordat, evreilor, patruzeci de zile pentru a se pregăti de dezbatere, care a durat câteva zile. Sfântul Grigorie a respins toate argumentele şefului evreu, rabinul Ervan, folosind doar texte din Vechiul Testament. Într-o viziune pe care a avut-o, Ervan l-a văzut pe Sfântul Proroc Moise, care se închina Domnului Iisus Hristos. Prorocul l-a mustrat pe Ervan fiindcă se opunea Adevărului, asigurându-l ca va fi învins.

Prin harul lui Dumnezeu, adevărul creştin a învins în dezbatere, dar Ervan nu şi-a recunoscut înfrângerea. El a făcut, atunci, o ultimă încercare disperată, zicând: „Dacă vrei să cred în Hristosul tău şi să recunosc că al tău este Dumnezeul Cel Adevărat, atunci arată-mi-L, episcope!”. Sfântul a răspuns: „Cererea ta este neruşinată. Nu cu omul te lupţi acum, ci cu Dumnezeu. Cu toate acestea, Domnul poate face ceea ce ai cerut, pentru a te convinge".

Toată lumea aştepta să vadă ce se va întâmpla. Sfântul Grigorie, având credinţă nezdruncinată în Dumnezeu şi încredere în El, a început să se roage cu voce tare. El a amintit taina întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, minunile vieţii Sale pământeşti, Învierea cea de a treia zi şi Înălţarea la Ceruri, învocând puterea Crucii cea dătătoare de viaţă. „Arată-Te acestor oameni, Doamne”, s -a rugat el, „şi preaslăveşte Numele Tău Cel Sfânt!”

Când a terminat rugăciunea, pământul s-a cutremurat, iar înspre răsărit s-au deschis Cerurile, iar printr-un nor strălucitor de lumină, Domnul Iisus Hristos S-a coborât pe pământ, iar vocea Domnului s-a făcut auzită: „Prin rugăciunile Episcopului Grigorie, Cel pe Care părinţii tăi l-au dat morţii te va vindeca”.

Asemenea lui Saul, care fusese lovit de orbire, de lumina cerească pe drumul spre Damasc, evreii au rămas fără vedere. Apoi, au crezut în Hristos şi l-au implorat pe Sfântul Episcop să-i vindece. La primirea Sfântului Botez, toţi au fost vindecaţi. Rabinul Ervan a primit numele creştin de Leo.

După această nemaipomenită minune, Sfântul Grigorie a îndrumat turma Omiriţului încă treizeci de ani. S-a mutat la Domnul în anul 552 şi a fost înmormântat într-o criptă în Catedrala din Afar. Este cinstit pe 19 decembrie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022