Sfântul Flavian al Romei şi Sfintele Dafrosa, Viviana şi Demetria

Sfântul Flavian, prefect al Romei.În anul 363, împăratul Iulian Apostatul îl făcea pe Apronianus prefect al Romei, înlocuindu-l astfel pe Flavian. Se descoperise că Flavian era creştin, aşa încât a fost dat jos din funcţie, marcat pe frunte ca sclav şi exilat în Acvapedente, în Toscana Italiei. Acolo, Flavian a fost chinuit şi s-a mutat la Domnul în urma rănilor sale, în timp ce se afla în rugăciune.

Flavian fusese căsătorit cu o femeie pe nume Dafrosa, având două fiice, numite Viviana şi Dumitra (Demetria). Dafrosa a fost trimisă în casa unui oarecare Faust, care dorea să o ia în căsătorie, însă ea a refuzat, ba mai mult, l-a convertit la credinţa în Hristos. După botezul lui, a fost şi el executat, iar trupul său aruncat câinilor. Numai că Dafrosa i-a salvat trupul şi l-a îngropat în ascuns, noaptea.

Sfânta DafrosaApoi, soţul ei Flavian i-a apărut în vis, chemând-o să i se alăture în Cer. După cinci zile, pe când se afla în rugăciune, a plecat spre lăcaşurile Cereşti. Un alt înscris, cu toate acestea, aminteşte că Sfânta Dafrosa, la câteva zile după exilul soţului ei, ar fi fost scoasă în afara Romei, tăindu-i-se capul. 

Între timp, Vivianei şi Demetriei li s-au confiscat bunurile, fiind lăsate să sufere în sărăcie. Cu toate acestea, au rămas în casa lor, petrecându-şi timpul în post şi rugăciune. Apronianus, văzând că înfometarea şi sărăcia nu avuseseră niciun efect asupra lor, le-a chemat la el. Demetria, după ce şi-a mărturisit credinţa, a căzut, dându-şi sufletul, la picioarele tiranului. Viviana a avut parte de suferinţe şi mai mari: ea a fost dată pe mâna unei femei rele, numită Rufina, care în zadar s-a străduit să o facă să se lepede de Hristos. Ea s-a folosit de bătaie, precum şi de dulcegării, dar fecioara creştină a rămas credincioasă.

Sfintele Viviana şi DemetriaÎnfuriat de îndârjirea Sfintei Viviana, Apronianus a ordonat să fie legată de un stâlp şi bătută cu curele de care erau atârnaţi plumbi, până când Sfânta a murit. Sfânta Viviana a îndurat chinurile, cu bucurie, dându-şi sufletul lui Dumnezeu, în urma loviturilor provocate de mâinile călăului. Trupul ei a fost, apoi, lăsat descoperit pentru a fi sfâşiat de animalele sălbatice, dar nicio fiară nu s-a atins de el. După două zile, a fost înmormântată. Episcopul Simplicius al Romei, în anul 465, a construit o biserică în cinstea ei, deasupra locului martiriului acesteia, unde trupul ei se odihneşte fiind venerat de credincioşi. Basilica Sfintei Viviana există încă şi astăzi.

Sfântul Flavian este serbat, în mod aparte, pe 22 decembrie, Sfânta Dafrosa pe 4 ianuarie, Sfânta Demetria pe 21 iunie, iar Sfânta Viviana pe 2 decembrie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022