Viaţa conducătorului sârb Ştefan Brancovici şi a familiei sale a fost plină de nesiguranţă şi nenorociri. După ce Serbia a fost confiscată, în 1457, de către turci, fiul mijlociu al conducătorului sârb, Ştefan (9 octombrie), distins printr-un caracter blând şi o cunoaştere fină a Sfintei Scripturi, a mers în capitala Turciei, după ce sora sa fusese dată sultanului Murat în căsătorie. Aflând că turcii arseseră Mânăstirea Mileşevsk cu o cruzime fanatică, Sfântul Ştefan s-a ridicat în apărarea Serbiei.
Când s-a căsătorit cu Angelina (30 iulie), fiica Prinţului de Albania, turcii i-au ameninţat pe Sfântul Ştefan şi familia sa, cu pedeapsă. Împreună cu soţia şi cu cei trei copii, a fost forţat să se ascundă mai întâi în Albania, apoi în Italia, unde s-a şi mutat la Domnul.
Sfânta Angelina a mutat sfintele moaşte neputrezite ale soţului ei, în Kupinovo. Mai apoi, unul dintre fiii Dreptului Ştefan şi ai Angelinei, Sfântul Iovan, devenea conducătorul Serbiei. Sfintele moaşte neputrezite ale Sfântului Iovan şi ale părinţilor săi au fost, ulterior, proslăvite prin facerea a numeroase minuni.
Fericitul Iovan a purtat mai multe lupte, cu succes, cu Imperiul Otoman, în timpul mai multor operațiuni în Bosnia, în special în jurul Zvornik. Sfântul Iovan mai planificase eliberarea sârbilor de sub stăpânirea otomană cu ajutorul Republicii Veneției, dar acest lucru a fost împiedicat prin mutarea sa la Domnul, în ziua de 10 decembrie 1502. După aceasta, speranța de restabilire a Serbiei de sub Imperiul Otoman avansat devenise slăbită.
Cultul Sfântului Iovan (Brancovici) a început în prima jumătate a secolului al XVI -lea. Sfântul a fost înmormântat în Mânăstirea Krušedol și așezat împreună cu membrii familiei sale, în racle, la Sfântul Altar. În timpul Războiului Austro-Turc (1716-1718), o armată turcă invada Syrmia, în 1716, atunci capturând Mânăstirea Krušedol și dând foc sfintelor moaște, la scurt timp după Bătălia de la Petrovaradin. S-au mai păstrat, până azi, doar unele părticele mici ale acestora.
Sfântul Fericit Iovan, regele Serbiei, este serbat în mod aparte, în ziua trecerii sale la Domnul - 10 decembrie (1502).
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/