Sfântul Eustatie, Arhiepiscopul Serbiei

Sfântul Eustatie, Arhiepiscopul Serbiei - dreaptaSfântul Eustatie, Arhiepiscopul Serbiei, a trăit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în timpul domniei regelui sârb Ştefan Uroş (1262-1320).

S-a născut în Eparhia de Budim, într-o familie creştină evlavioasă, în care a avut parte de o educaţie aleasă, în duh. Distingându-se printr-o capacitate de pricepere remarcabilă, Eustaţie a primit un îndrumător din partea părinţilor săi, pentru a spori în învăţătura duhovnicească. A studiat Sfânta Scriptură, cu o râvnă aparte, sporind în evlavie şi fapte bune. Încheindu-se perioada de pregătire, tânărul a intrat în Mânăstirea Sfântului Arhanghel Mihail, din regiunea Zeta (Muntenegru) şi a dus o viaţă aspră monahală. Curând a devenit cunoscut ca mare ascet. De acolo, el a pornit într-o călătorie către Ierusalim, pentru a se închina înaintea Sfântului Mormânt al Domnului. Pe drumul de întoarcere, a vizitat Muntele Athos şi s-a stabilit acolo, în Mânăstirea sârbească Hilandar.

Sfântul Eustatie a ajuns cunoscut pretutindeni în Sfântul Munte, câştigând iubirea tuturor, ca un învăţător în tainele ascetismului, mulţi venind la el pentru sfaturi duhovniceşti. Mai târziu, devenea egumen al mânăstirii.

După câţiva ani, a fost sfinţit Episcop de Zeta, Sfântul Eustatie întorcându-se în ţara natală. Experimentat în tainele vieţii duhovniceşti şi pe marginea problemelor bisericeşti, a câştigat dragostea semenilor săi şi a continuat să fie exemplu turmei sale.

Sfântul Eustatie a fost ales Arhiepiscop al Serbiei, după trecerea la cele veşnice a Arhiepiscopului Ioanichie. Sfântul Eustatie a îndrumat Biserica Sârbă timp de şapte ani, mutându-se la Domnul în jurul anului 1285. A fost înmormântat în Mânăstirea Zica, iar mai târziu sfintele sale moaşte au fost mutate în Peci şi aşezate în Catedrala Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Este cinstit în mod aparte în ziua de 4 ianuarie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022