Membru al familiei boiereşti a Ţamblacilor, Eftimie s-a născut în jurul anului 1325, în Târnovo. Şi-a primit educaţia, în şcolile mânăstireşti din vecinătatea Târnovo. În 1350, a devenit călugăr şi a intrat în Mânăstirea Kilifarev, întemeiată de Patriarhul Teodosie din Turtovo. Patriarhul Teodosie luându-l ca asistent al său, au călătorit, în 1363, în Constantinopol, petrecând mai mult timp în Mânăstirea Studion, cunoscută pentru centrul său de pregătire şi biblioteca bogată. Acolo, Eftimie a devenit cunoscut în rândul clerului educat, fiind influenţat de mulţi gânditori, cercetători şi reformatori ai vieţii duhovniceşti şi credincioase din sud-estul Europei. Cu toate acestea, la scurt timp după ce ajungeau acolo, Teodosie avea să treacă la cele veşnice. Eftimie s-a alăturat, apoi, marii Lavre a lui Atanasie Pustnicul, de pe Muntele Athos.
În 1365, Sfântul Eftimie a mers în Aton - ceea ce acum se numeşte Grecia - pe atunci centru al Bisericii Ortodoxe, unde la începutul acelui secol, mulţi savanţi şi gânditori trăiau, printre care Grigorie Sinaitul, Grigorie Palama şi Ioan Cucuzel. Ulterior, după ce s-a mutat la Mănăstirea Zografu, Eftimie a început să reflecteze asupra reformelor în vorbire şi a corecţiilor la traducerile cărţilor sfinte. La un moment dat, împăratul Ioan Paleologul avea să-l exileze pe Sfântul Eftimie pe Insula Lemnos, din motive necunoscute, poate pentru că se ridicase împotriva împăratului, odată cu supunerea acestuia din urmă faţă de Papa al Romei. Apoi, s-a întors la Muntele Athos, pentru o perioadă scurtă de timp, la Zografu.
În 1371, Sfântul Eftimie revenea în Bulgaria şi întemeia o mânăstire în apropiere de Târnovo, închinată Preasfintei Treimi, care urma să devină centrul celebrei Şcoli Literare Târnovo. Aici, şi-a lăsat întreaga moştenire, ocupându-se de reformarea limbii Vechi Bulgare, stabilind reguli de scriere şi corectând cărţi religioase traduse inexact, comparându-le cu originalele greceşti. Aceste texte corectate au devenit model pentru Bisericile Ortodoxe care foloseau limba slavonă bisericească: Bulgaria, Serbia, România şi Ucraina. El a înlăturat traduceri vechi ale cărţilor sfinte, pline de greşeli, şi le-a oferit ortodocşilor noi traduceri, în Bulgara Veche, înlăturând orice motiv de dispută între credincioşii ortodocşi, cauzat de erezii. Grigorie Ţamblac, biograful său, compara opera lui Eftimie, cu cea a lui Moise şi a regelui egiptean Ptolemeu I.
În 1375, Patriarhul Ioanichie se muta la Domnul, iar Eftimie a fost ales Patriarh al Bulgariei, cu tronul la Târnovo. Susţinător al isihasmului, Eftimie urmărea îndepărtarea ereziilor şi decăderii morale. Sfântul Eftimie a devenit o figură proeminentă în lumea ortodoxă, o seamă de mitropoliţi şi egumeni adresându-i-se pentru diferite interpretări pe probleme teologice.
În primăvara anului 1393, fiul sultanului otoman Baiazid I, Suleiman Celebi, asedia capitala bulgară Târnovo, cu imensa oaste pe care o deţinea. Ţarul Ivan Şişman aflându-se în afara cetăţii (conducând rămăşiţele trupelor sale către cetatea Nicopole), Eftimie a fost cel căruia i s-a încredinţat apărarea Târnovo. După un asediu de trei luni, la 17 iulie 1393, otomanii au capturat capitala, în ciuda rezistenţei sale îndârjite. Grigorie Ţamblac, cu câţiva ani mai târziu, sugera că înfrângerea s-ar fi datorat trădării venite din partea unuia dintre cartierele necreştine ale Târnovo.
Ioasaf (de Bdin), Mitropolit de Vidin, contemporan al evenimentului, descria aceasta, după cum urmează: „O mare invazie musulmană a avut loc, iar acest oraş cu împrejurimile sale au fost distruse în totalitate”. Potrivit lui Grigorie Ţamblac, bisericile au fost transformate în moschei, preoţii au fost alungaţi şi înlocuiţi cu „învăţătorii neruşinării”. 110 cetăţeni remarcaţi din Târnovo şi boieri au fost masacraţi, dar Patriarhul Eftimie a fost eliberat şi trimis în exil în Tracia, posibil în Mânăstirea Bacikov. Se presupune că s-a mutat, acolo, la Domnul, cândva între 1402 şi 1404. Din păcate nu se ştie unde a fost înmormântat.
Sfântul Eftimie, Patriarh de Târnovo şi Bulgaria - picturăPatriarhia de Târnovo a încetat să mai existe mai apoi, deoarece Biserica Bulgară şi-a pierdut independenţa şi a devenit subordonată Patriarhului din Constantinopol, până în 1870.
Există 15 lucrări cunoscute ale Sfântului Eftimie, incluzând cărţi liturgice, lucrări de laudă, pătimiri ale sfinţilor şi epistole. Printre ucenicii săi în literatură se numără Grigorie Ţamblac, Mitropolit de Kiev; Ciprian, Mitropolit al Moscovei; Ioasaf de Vidin şi Constantin din Costeneţ.
Piscul Sfântul Eftimie, de pe Insula Livingston din Insulele South Shetland, în Antarctica, este numit după Patriarhul Eftimie al Bulgariei. Sfântul Patriarh Eftimie de Târnovo şi Bulgaria este cinstit, în mod aparte, în ziua de 20 ianuarie.
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022