Sfântul Eftimie Mărturisitorul

Sfântul stareţ Eftimie Chereseliţe s-a născut în 1865, în satul Sadmeli (regiunea Racha), din părinţii credincioşi Solomon şi Marta Chereseliţe. La naştere, i s-a dat numele Eustaţie. După ce şi-a încheiat studiile la şcoala parohială locală, Eustaţie, în vârstă de cincisprezece ani, a călătorit mai întâi la Kutaisi, apoi la Tbilisi, în căutarea unui loc de muncă. Împreună cu câţiva tineri evlavioşi, a întemeiat un fel de "club de carte" teologic, în Tbilisi. Obiectivele fundaţiei erau întărirea credinţei ortodoxe în sânul poporului georgian, o înţelegere mai bună a vechii Şcoli georgiene de Cântări şi răspândirea cunoştinţelor privind această venerabilă tradiţie muzicală, în rândul publicului larg.

În anii 1890, grupul a achiziţionat o imprimerie, cu ajutorul Sfântului Ilie cel Drept. În cei douăzeci şi cinci de ani care au urmat, aceşti tineri au publicat cu zel texte teologice şi le-au împărţit, gratuit, oamenilor. După ceva timp, Eustaţie a hotărât să-şi asume jugul greu al monahismului, pentru care se pregătise de la o vârstă fragedă. Părintele său duhovnicesc, Sfântul Cuvios Alexei (Şuşania), l-a susţinut în decizia sa. În 1912, cu binecuvântarea Episcopului Gheorghe (Aladaşvili) de Imereti, Eustaţie a început nevoinţa ca frate la Mânăstirea Gelati. La 23 decembrie 1912, el a fost tuns călugăr, de Antim, stareţul mânăstirii. I s-a dat numele Eftimie, în cinstea Sfântului Eftimie din Muntele Athos. În mai 1913, a fost hirotonit ierodiacon.

În 1917, Părintele Eftimie a fost hirotonit în treapta preoţiei, de acelaşi Episcop, Gheorghe. În teribilul an 1921, imediat după ce comuniştii au preluat puterea în Kutaisi, autorităţile au găsit de cuviinţă că Părintele Eftimie nu prezenta încredere şi l-au arestat. Dar, conform voinţei lui Dumnezeu, el a fost eliberat, din lipsă de probe. În acea epocă de nepăsare, clerul şi călugării Mânăstirii Gelati ajunseseră să aibă parte de abuzuri şi persecuţii, în fiecare zi. Dar credinciosul ieromonah Eftimie a perseverat în lucrarea sa, adunând sute de imnuri vechi georgiene, pentru o eventuală publicare după notare occidentală.

În 1924, comuniştii au distrus Catedrala Regelui David Restauratorul, din Kutaisi. Mai târziu, în acelaşi an, îi împuşcau şi ucideau pe Mitropolitul Nazarie de Kutaisi-Gaenati şi pe clericii care slujeau sub acesta. Isteria atinsese apogeul. Părintele Eftimie a planificat să părăsească Mânăstirea Gelati şi să mute manuscrisele vechi la care lucrase, într-o locaţie mai sigură. În acea perioadă, mii de călători fuseseră ucişi pe drumul dintre Kutaisi şi Tbilisi, dar Părintele. Eftimie a reuşit să ducă în siguranţă încărcătura lui de manuscrise, de la Kutaisi la Mtskheta, la mică distanţă de Tbilisi.

Părintele Eftimie a dus manuscrisele la Catedrala Svetiţhoveli, pentru păstrare, iar el a fost numit curând eclesiarh în acea parohie. Chiar şi în 1925, când Patriarhul Ambrozie a fost încarcerat la Metehi iar ameninţările la adresa clericilor georgieni crescuseră semnificativ, Părintele Eftimie a continuat să păzească, cu fidelitate, vechile manuscrise. El a transcris muzica, din sistemul medieval de notare (monosilabic), în sistemul personal în stil european. În acelaşi timp, Preotul Eftimie a slujit ca Părinte duhovnicesc pentru călugăriţele Mânăstirii Samtavro, situată la mică distanţă de Svetiţhoveli.

În 1929, Părintele Eftimie a fost mutat la Mânăstirea Zedazeni, în afara Mtskheta. El a luat cu sine manuscrisele de muzică veche, le-a ascuns în vase metalice şi le-a îngropat. Şase ani mai târziu, în noiembrie 1935, a donat peste treizeci şi patru de volume de muzică, conţinând 5 532 de cântări, şi mai multe manuscrise teologice, Muzeului de Stat din Georgia.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, soarta Mânăstirilor din Georgia devenise din ce în ce mai sumbră. Stareţul Mânăstirii Zedazeni, Arhimandritul Mihail (Mandaria), preocupat de mâncarea călugărilor din Saguramo, fusese împuşcat şi ucis de comunişti, pentru că încălcase starea de asediu pe care o impuseseră. Tânărul călugăr Partenie (Apţiauri) fusese acuzat şi arestat în mod mincinos. După trecerea la cele veşnice a Bătrânului Sava (Pavelariani), Părintele Eftimie rămăsese singurul călugăr din Zedazeni. Fiicele duhovniceşti ale Părintelui Eftimie - călugăriţele din Mânăstirea Samtavro - l-au îngrijit, pe măsură ce îmbătrânise. În iarna anului 1944, monahia Zoia (Dvalişvili) şi alte câteva maici mergeau să-l viziteze, la Zedazeni, şi l-au găsit întins pe pat. După scurt timp, Părintele Eftimie s-a mutat cu pace la Domnul, pe 20 ianuarie 1944.

Părintele Eftimie a fost înmormântat în curtea Mânăstirii Zedazeni, lângă Altarul bisericii.

O parte din biblioteca sa bogată a fost mutată la Samtavro. Până în ziua de azi, acolo, se păstrează mai multe dintre manuscrisele originale ale imnurilor pe care le-a transcris în notarea în stil european.

Vechea şcoală de căntări georgiene s-a păstrat până în prezent, în primul rând, datorită nevoinţelor stareţului Eftimie. Sfântul Eftimie (Kereseliţe), asemenea Sfântului Eftimie de la Muntele Athos după care a fost numit, şi-a dedicat viaţa îmbogăţirii Bisericii sale maici.

Asemenea Sfântului Eftimie Tacaişvili "Omul lui Dumnezeu", şi-a folosit talantul şi energia în slujba păstrării moştenirii duhovniceşti unice a Georgiei. El a fost un călugăr-ascet şi cercetător, care s-a rugat cu ardoare. Mai multe dintre tratatele sale teologice se păstrează la Samtavro. Din tinereţea sa, Sfântul Eftimie a fost pentru alţii un exemplu de curăţie, smerenie şi răbdare.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022