Sfântul Eftimie din Vatoped şi ceilalţi doisprezece împreună cu el

Sfântul Cuvios Mucenic Eftimie şi ceilalţi  doisprezece Sfinţi Părinţi dimpreună cu el, au strălucit în anul 1280, când împăratul cu minte latină Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282) şi Patriarhul Ioan al XI-lea Bekkos (1275-1282) deplasau trupe şi înconjurau Sfântul Munte al Athosului. Scopul misiunii lor era acela de a-i face pe călugări să le urmeze calea greşită de unire cu catolicii Papei. 

Întrucât Sfinţii Părinţi Atoniţi au refuzat o astfel de unire, mulţi au ajuns să sufere chinuri şi greutăţi ducând la moartea lor mucenicească. Când soldaţii au ajuns în Vatoped, una dintre mânăstirile cele mai mari, Părinţii au respins unirea cu Roma. Unii au rezistat, dar mulţi au fugit, refugiindu-se altundeva. Cei care au fost prinşi, erau stareţul Eftimie şi alţi doisprezece călugări. După ce tiranii i-au supus la tot felul de chinuri, s-au răzbunat pe călugări pentru neascultarea lor. Eftimie a fost înecat în mare, neputând fi convins să îmbrăţişeze doctrine neortodoxe.

Când latinizatorii au început ostilităţile în Lavră, unii dintre călugări, îngroziţi de faptul că vor fi condamnaţi la moarte, au primit unirea cu Roma. Ei au predat multe vase sfinte, inclusiv Potire, Evanghelii, Cădelniţe şi alte astfel de obiecte sacre ale mânăstirii. Mânăstirea a fost, aşadar, jefuită, iar acei călugări s-au arătat de acord să se împărtăşească cu latinii. La moartea lor, trupurile lor s-au făcut tari ca lemnul, înnegrindu-se cu totul, cu un miros neplăcut, astfel încât să nu poată fi îngropaţi în cimitirul fraţilor, în schimb fiind aşezaţi într-o peşteră sub pământ, îngrădită cu totul. Astfel, au murit străini de Sfânta Biserică Ortodoxă şi de învăţăturile ei.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022