Sfântul Efrem al Georgiei - cel Mic

Se cunosc puţine despre viaţa Sfântului Cuvios Efrem cel Mic (numit astfel, pentru a nu fi confundat cu celălalt Sfânt Efrem recunoscut ca fiind Cel Mare) scriitor, traducător, filozof şi apărător al Bisericii Georgiei. Cu toate acestea, lucrarea sa "Reflecţie" (Rămăşiţe ale trecutului) şi alte surse ne pot ajuta să speculăm câte ceva legat de perioadele importante ale vieţii şi lucrării sale.

În 1027, când regele Bagrat al IV-lea (1027-1072) urca pe tronul Georgiei, mulţi nobili ai regiunii Tao, din sudul Georgiei, se mutau în Grecia. Printre ei, s-a numărat şi onorabilul Vaşi, fiul lui Karişi, despre care cercetătorii cred că era tatăl Sfântului Efrem.

Primind o educaţie grecească în Constantinopol, Sfântul Efrem cel Mic s-a stabilit în Munţii Negri de lângă Antiohia, începându-şi acolo lucrarea. Realizările sale în rândul scrierilor teologice şi filozofice din Georgia sunt incomensurabile. Numărul lucrărilor proprii ajunge la aproape o sută, iar subiectele acoperă aproape fiecare ramură a studiului teologic. Sfântul Efrem a dezvoltat chiar şi o teorie proprie privind efectuarea traducerilor, care a constituit ulterior fundamentul compoziţiei scrise în limba georgiană. Teoria sa consta în trei puncte esenţiale:

• O compoziţie trebuie tradusă din original, adică din limba în care a fost scrisă pentru întâia dată.

• Traducerea trebuie să poarte acelaşi sens literar cu originalul, dar fără a încalca natura limbajului în care se traduce textul.

• Textul ar trebui să includă o secţiune de comentarii, care să examineze toate problemele istorice, gramaticale şi literare relevante.

Sfântul Efrem a tradus cinci dintre lucrările Sfântului Dionisie Areopagitul, "Regulile ascetice" ale Sfântului Vasile cel Mare, scrierile Sfântului Efrem Sirul, Comentarii la Epistole şi Psalmi şi multe alte scrieri patristice importante.

Manuscris - Sfântul Ioan Damaschinul, în traducerea Sfântului Efrem cel MicÎntre lucrările originale ale Sfântului Efrem cel Mic, cea mai semnificativă este "O explicaţie a motivelor Convertirii Georgiei", o compilaţie a eseurilor existente şi a propriilor sale comentarii privind convertirea naţiunii.

În a doua jumătate a secolului al XI-lea, călugării din Antiohia şi Munţii Negri începuseră să se opună independenţei Bisericii Georgiei. Între alte afirmaţii, ei susţineau că niciunul dintre Apostoli nu ar fi predicat credinţa creştină în Georgia. Devenise necesar să se demonstreze că Biserica Georgiei era într-adevăr autocecefală, iar membrii elitei naţiunii i-au cerut, în consecinţă, Sfântului  Efrem, să rezolve această problemă. Sfântul Efrem cel Mic studiase multe scrieri patristice în greaca originală, adunând surse vechi şi reuşind să acopere complet existenţa independentă a Bisericii Georgiei.

Sfântul Efrem scria următoarele, despre predicarea Apostolilor: „Se cunoaşte că, din momentul predicării Sfinţilor Apostoli, potrivit Profetului David: vocea lor s-a auzit pe întreg pământul, iar cuvintele lor au răsunat în fiecare sat (conf. Psalm 18: 4 - "În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor"). În Georgia, Sfântul Andrei cel Întâi Chemat a predicat Evanghelia în Avazgia (acum Abhazeti), iar de acolo a călătorit spre Osetia (acum Şida Kartli). Sfântul Apostol Bartolomeu a predicat şi el în Georgia, în regiunea Kartli”.

Sfântul Efrem nu a părăsit niciodată Munţii Negri. În 1091 a fost întronizat ca stareţ al Mânăstirii Kastana [locaţia precisă a Mânăstirii Kastana nu este cunoscută, dar, potrivit arheologilor moderni, cel mai probabil s-a aflat în Munţii Negri].

Sfântul nostru Părinte Efrem cel Mic s-a mutat la Domnul, în jurul anului 1101. Sfântul Efrem a fost canonizat de Biserica Ortodoxă din Georgia, pentru viaţa sa plăcută lui Dumnezeu şi numeroasele lucrări lăudabile pe care le-a realizat în numele Bisericii şi al naţiunii sale. Este cinstit, în mod aparte, în ziua de 18 ianuarie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022