Sfântul Dionisie din Zachint, Episcop de Eghina

Sfântul Dionisie din Zachint, Episcop de Eghina, s-a născut în 1547 pe Insula Zachint. Deşi s-a născut într-o familie nobilă, s-a hotărât să fugă din lume şi să-şi îndrepte mintea spre lucrurile Cereşti. A intrat în Mânăstirea din Strofada şi, după timpul prescris, a fost îmbrăcat în schima îngerească de către stareţ. Deşi tânăr ca vârstă, depăşea pe mulţi dintre bătrânii săi în virtute, fiind găsit vrednic de hirotonie întru Sfânta Preoţie.

A protestat, invocând nevrednicia sa, dar Sfântul Dionisie a fost totuşi sfinţit Episcop de Eghina. În această slujbă, fără contenire, el şi-a învăţat şi îndreptat turma, mulţi alăturându-i-se pentru a profita de înţelepciunea sa. S-a temut, însă, de laudele oamenilor, ca nu cumva să cadă în păcatul mândriei, aşa încât a renunţat la acea slujire, întorcându-se în Zachint.

În 1579, Eparhia de Zachint era văduvită, rămânând fără episcop, acesta mutându-se la Domnul, aşa încât Dionisie s-a arătat de acord să aibă grijă de ea până când un nou episcop putea fi ales. Mai apoi, a fugit din viaţa lumească, în care nu găsise pace, şi a mers la Mânăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Anafonitria.

Un oarecare străin avea să-l ucidă, curând, pe fratele Sfântului, Constantin, un ilustru nobil. Temându-se de rudele victimei sale, străinul, din voia lui Dumnezeu, a căutat refugiu chiar în Mânăstirea stăreţită de Sfântul Dionisie. Când Sfântul l-a întrebat, pe fugar, de ce era atât de înspăimântat, acela şi-a mărturisit păcatul şi a dezvăluit numele bărbatului pe care-l ucisese, căutând protecţie în faţa răzbunării familiei. Sfântul Dionisie a plâns pentru singurul său frate, aşa după cum era normal. Apoi, l-a mângâiat pe criminal şi l-a ascuns, arătându-i mare milă şi dragoste.

Curând, rudele Sfântului au venit la mănăstire, cu un grup de bărbaţi înarmaţi, şi i-au spus ce se întâmplase. S-a prefăcut că nu ştie nimic despre asta. După ce a plâns cu ei şi a încercat să-i mângâie, i-a trimis într-o direcţie greşită. Apoi, i-a spus ucigaşului că este fratele bărbatului pe care îl ucisese. L-a certat ca un tată şi l-a adus la pocăinţă. După ce l-a iertat, Sfântul Dionisie l-a dus pe ţărm şi l-a ajutat să ajungă într-un alt loc, pentru a-şi salva viaţa. Datorită virtuţii după modelul Mântuitorului Hristos, a Sfântului, acesta a primit darul facerii de minuni.

După ce şi-a petrecut viaţa în sfinţenie, Sfântul Dionisie a ajuns la o vârstă înaintată, apoi a plecat la Domnul, pe 17 decembrie 1624. Nu numai că sfintele moaşte ale sfântului au rămas neputrezite, dar este şi unul dintre „Sfinţii umblători” ai Greciei (Sfântul Gherasim şi Sfântul Spiridon). El îşi părăseşte racla şi umblă, spre a săvârşi minuni pentru cei care îi cer ajutorul. De fapt, tălpile papucilor săi se uzează, încât trebuie înlocuiţi cu o nouă pereche, din când în când. Papucii vechi sunt tăiaţi, iar bucăţile lor sunt împărţite pelerinilor. Pe 24 august, este Sărbătoarea Mutării Sfintelor Sale Moaşte. Pentru rugăciunile Sfântului Dionisie, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! 

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/