Sfântul Cuvios Vitalie din Gaza

Icoana Sfântuuil Cuvios Vitalie din GazaSfântul călugăr Vitalie ajungea în Alexandria, în vremea când Sfântul Ioan cel Milostiv (12 noiembrie) era Patriarhul acesteia.

La vârsta de 60 de ani, el şi-a luat o nevoinţă ieşită din comun: a notat numele tuturor femeilor desfrânate din  Alexandria şi a început să se roage pentru ele. Lucra, în plus, de dimineaţa până seara, câştigând douăsprezece monede de cupru, în fiecare zi. Seara, Sfântul îşi cumpăra o fasole, pe care o mânca după apusul soarelui. Apoi, el dădea restul banilor uneia dintre desfrânate, pe care o vizita noaptea şi căreia ii spunea: „Te rog, ia aceşti bani şi să nu păcătuieşti cu nimeni în această seară”. Apoi, rămânea cu aceea în camera ei. În timp ce femeia dormea, bătrânul îşi petrecea toată noaptea în rugăciune, citind Psalmi şi plecând în linişte dimineaţa.

El făcea aceasta în fiecare zi, vizitând pe rând toate femeile desfrânate şi făcându-le să promită să păstreze secretul vizitei sale. Oamenii din Alexandria, neştiind adevărul, erau indignaţi, privind comportamentul călugărului, şi îl bârfeau. Cu toate acestea, el îndura cu blândeţe dispreţul şi le cerea doar să nu-i mai judece pe alţii.

Sfintele rugăciuni ale Sfântului Vitalie au salvat multe femei căzute. Unele dintre acelea s-au călugărit la câte o mânăstire, altele s-au căsătorit, iar altele şi-au găsit o muncă respectabilă. Dar, li s-a interzis să spună cuiva motivul pentru care şi-au schimbat viaţa şi, ca urmare, să oprească insultele aduse Sfântului Vitalie. Se legaseră, printr-un jurământ pe care îl făcuseră Sfântului. Când una dintre femei şi-a încălcat jurământul şi a sărit să-l apere pe Sfânt, a căzut într-o stare de nebunie diabolică. 

Unul dintre clerici, scandalizat de comportamentul Sfântului Vitalie, l-a raportat Sfântului Patriarh Ioan cel Milostiv. Dar Patriarhul nu l-a crezut pe cel ce pâra şi a zis: „Nu încetaţi să mai judecaţi, în special pe călugări. Nu ştiţi ce s-a întâmplat la Primul Sinod de la Nicea? Unii dintre episcopi şi clerici aduseseră scrisori de plângere unul împotriva celuilalt, Împăratului Sfânt Constantin cel Mare (21 mai). El a poruncit să i se aducă o lumânare aprinsă, şi nici măcar nu a citit scrisorile, ci le-a ars, zicând: 'Dacă aş fi văzut cu propriii mei ochi un episcop păcătuind, sau un preot, ori un călugăr, atunci l-aş fi acoperit cu veşmântul lui, pentru ca nimeni să nu-i vadă păcatul'. Astfel, înţeleptul ierarh i-a ruşinat pe bârfitori.

Sfântul Vitalie a continuat, în greaua sa încercare: apărând înaintea oamenilor ca şi păcătos şi risipitor, lăsând ca aceasta să ajute la pocăinţa sa.

Odată, ieşind dintr-o casă cu reputaţie proastă, călugărul s-a întâlnit cu un tânăr care mergea acolo - un coleg risipitor, care insultându-l l-a lovit peste obraz şi a strigat că monahul reprezenta o necinste pentru numele lui Hristos. Călugărul i-a răspuns: „Crede-mă, că după mine, om umil cum sunt, vei primi şi tu o asemenea lovitură peste obraz, care îi va face pe toţi din Alexandria să plângă de plânsul tău”.

La puţin după aceea, Sfântul Vitalie s-a aşezat într-o chilie mică şi, în ea, noaptea, a trecut la cele veşnice. La acel ceas, un demon cumplit a apărut înaintea tânărului care îl lovise pe Sfânt, l-a lovit pe tânăr peste obraz şi a strigat: „Iată, o lovitură de la Sfântul Vitalie”. Tânărul a căzut într-o stare de nebunie diavolească. Tăvălindu-se la pământ, îşi rupea hainele de pe el şi urla atât de tare, încât s-a adunat mulţime de oameni.

Când tânărul şi-a revenit în sine într-un sfârşit, după câteva ore, s-a repezit spre chilia călugărului, strigând: „Ai milă de mine, slujitorule al lui Dumnezeu, căci am păcătuit împotriva ta”. La uşa chiliei, el şi-a revenit pe deplin în simţuri şi le -a spus celor adunaţi acolo, despre fosta sa întâlnire cu Sfântul Vitalie. Apoi, tânărul a bătut la uşa chiliei, dar nu a primit niciun răspuns. Când au spart uşa, l-au văzut pe călugăr nemaifiind în viaţă, stând în genunchi înaintea unei icoane. În mâna lui se afla un pergament cu cuvintele: „Oameni ai Alexandriei, nu judecaţi înainte de a veni Domnul, Judecătorul Cel Drept”.

Atunci, a apărut şi femeia cea posedată de demoni, pedepsită de călugăr pentru că voise să încalce secretul nevoinţelor lui. După ce a atins trupul Sfântului, a fost vindecată şi le-a spus oamenilor despre tot ceea ce se întâmplase cu ea.

Când femeile care au fost salvate de Sfântul Vitalie au aflat despre mutarea lui la Domnul, s-au adunat şi le-au spus tuturor despre virtuţile şi milostenia Sfântului.

Sfântul Ioan cel Milostiv s-a bucurat şi el, pentru  faptul că nu-i crezuse pe bârfitori şi că un om neprihănit nu fusese condamnat. Apoi, împreună cu mulţimea de femei pocăite, convertite de Sfântul Vitalie, Sfântul Patriarh a purtat cu cinste rămăşiţele pământeşti ale Sfântului, prin tot oraşul, înmormântându-l cu cuvioşie. De atunci, mulţi dintre alexandrini şi-au făgăduit să nu mai judece pe nimeni. Sfântul Cuvios Vitalie din Gaza este cinstit, în mod aparte, în ziua de 22 aprilie, an de an.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023