Sfântul Cuvios Nil de la Lacul Stolbensk

Sfântul Nil din Stolobnoie s-a născut într-o familie de ţărani, într-un sătuc din Eparhia de Novgorod. În anul 1505 a fost tuns monah, în Mânăstirea Sfântul Sava din Kripeţk (serbat la 28 august), de lângă Pskov. După zece ani de vieţuire ascetică în mânăstire, el a pornit spre Râul Serem, de la la marginea oraşului Ostaşkova. Aici, timp de treisprezece ani, a dus o viaţă de ascetism aspru, nevoindu-se neîncetat împotriva curselor diavolului, care se arăta sub forma unor reptile şi a fiarelor sălbatice.

Mulţi dintre locuitorii din împrejurimi au început să vină la călugăr, pentru sfaturi, dar acest lucru a devenit împovărător pentru acesta, aşa încât L-a rugat pe Dumnezeu să-i arate un loc în care să se nevoiască în linişte. Odată, după rugăciune îndelungată, a auzit o voce spunându-i: „Nil! Mergi la Lacul Seliger. Acolo, pe Insula Stolobnoie, vei putea avea parte de mântuire!”. Sfântul Nil a aflat unde se găsea respectiva insulă, doar de la oamenii care îl vizitau. Când a ajuns acolo, a fost uimit de frumuseţea ei.

Insula din mijlocul lacului era acoperită cu o pădure densă. Sfântul Nil a găsit un deal mic şi a săpat o peşteră, iar după un timp a construit o colibă, în care a vieţuit douăzeci şi şase de ani. Încercărilor sale de postire şi linişte strictă [isihie], a adăugat o alta - nu s-a aşezat niciodată să doarmă, permiţându-şi doar o scurtă aţipeală, rezemat pe o proptea a peretelui chiliei.

Viaţa evlavioasă a călugărului a stârnit adesea invidia vrăjmaşului omenirii, care s-a arătat mai ales sub forma neplăcerilor provocate de localnici. Odată, cineva a dat foc pădurii de pe insulă, în locul în care se afla coliba Sfântului, dar flăcările s-au stins în mod minunat atunci când au ajuns la deal. Altădată, tâlharii au forţat intrarea în colibă. Călugărul le-a spus: „Toată comoara mea se află în colţul chiliei”. În acel colţ stătea o icoană a Maicii lui Dumnezeu, dar tâlharii au început să caute acolo bani, însă au rămas fără vedere. Cu lacrimi de pocăinţă, au cerut, degrabă, iertare.

Sfântul Nil a făcut multe alte minuni. El refuza darurile aduse de cei care nu aveau conştiinţa curată sau care nu se aflau în curăţie trupească.

Simţind că sfârşitul său se apropie, Sfântul Nil şi-a pregătit singur mormântul. La momentul mutării sale la Domnul, un egumen dintr-una dintre mânăstirile din apropiere a venit pe insulă şi l-a împărtăşit cu Sfintele Taine. Înainte de plecarea egumenului, Sfântul Nil s-a rugat pentru ultima oară, tămâind icoanele sfinte şi chilia, şi şi-a dat sufletul, Domnului, pe 7 decembrie 1554. 

Mutarea sfintelor sale moaşte - acum venerate în Biserica Icoanei "Semnului" a Maicii lui Dumnezeu, din oraşul Ostaşkova - a avut loc în anul 1667, Sfântul Nil fiind serbat atât în ziua mutării sale la Domnul, cât şi pe 27 mai.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/