Sfântul Nichifor s-a născut la Constantinopol, într-o familie bogată şi ilustră. Părinţii săi, Andrei şi Teodora, şi-au crescut fiul în credinţa creştină. După moartea lor, tânărul Nichifor şi-a împărţit întreaga avere săracilor şi a pornit spre Calcedon. Vieţuirea monahală austeră în Mânăstirea Sfântul Andrei l-a atras pe Sfântul Nichifor, iar el a rămas acolo, cu fraţii mânăstirii.
Încă de la început, Sfântul a arătat o aprindere neobişnuită către rugăciune şi lucrare. A îndurat în aşa măsură nevoinţele ascetice, încât curând egumenul l-a trimis pe Sfânt într-o insulă feniciană pentru a-L predica pe Hristos, iar el a fost făcut stareţ într-o mânăstire închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Sfântul Nichifor a vieţuit pe insulă timp de treizeci şi trei de ani, aducând mulţi păgâni la Hristos. O biserică a fost construită acolo, în locul unui templu păgân.
Simţind apropierea sfârşitului său pământesc, Sfântul a mers la bordul unei nave şi i-a spus căpitanului: „Merg la Domnul, dar duc trupul meu în Calcedon, la Mânăstirea Sfântului Andrei”. De îndată ce a spus aceste cuvinte, a trecut la cele veşnice.
Nava a plutit către Calcedon, iar fraţii Mânăstirii Sfântul Andrei au îngropat cu cinste trupul Sfântului ascet. Sfântul Cuvios Nichifor, stareţ de Catabad, este cinstit în mod aparte în ziua de 19 aprilie, anual.
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023