Sfântul Cuvios Macarie din Oredej

Sfântul Cuvios Macarie din Oredej este sărbătorit în mod aparte pe 9 august, odată cu Soborul Sfinților Karelieni, și în cea de-a 3-a săptămână de Rusalii, împreună cu Soborul Sfinților din Novgorod.

Sfintele moaște ale Sfântului Macarie s-au odihnit odată în Biserica Mânăstirii Oredej de pe Lacul Ladoga1, al cărei întemeietor a fost, dar ulterior sfântul lăcaș a fost desființat. Acum, biserica de pe locul nevoințelor sale a devenit biserică parohială.

Despre Sfântul Cuvios Macarie există destul de puține date, cunoscându-se că a fost un ucenic al Sfântului Alexandru al Svirului (cinstit în mod special pe 30 august). Sfântul Macarie nu a viețuit, însă, prea mult timp în Mânăstirea Preasfintei Treimi. Căutând viețuirea în pustie, cu binecuvântarea Sfântului Alexandru, a părăsit Mânăstirea Svir și s-a retras în asceză pe Râul Oredej, lângă Lacul Ladoga.

În timp, frații s-au strâns în jurul său și au ridicat, drept urmare, o biserică în cinstea Adormirii Maicii Domnului și o mânăstire. Lăcașul sfânt - loc al ascetismului ortodox - aparține acum de Eparhia de Sankt Petersburg.

Sfântul Cuvios Macarie din Oredej s-a mutat la Domnul în anul 1532.

Rugăciune

O, chip sfințit, înger pământesc și om ceresc, cuvioase și purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru, Macarie! Venim la tine cu credință și dragoste și ne rugăm cu sârguință: arată-ne, nouă, celor umili și păcătoși, sfânta ta solire; pentru iubirea Sa de oameni, nu este păcat socotit fiilor lui Dumnezeu să-L cheme pe Domnul în necazurile lor, ci aducem rugăciuni de ajutor către El și îți cerem ție, cheamă bunătatea Lui să dăruiască sufletelor și trupurilor noastre: credința cea dreaptă, nădejdea mântuirii nemăsurată, iubire nefățarnică pentru celălalt; în ispite curaj, răbdare în suferință, rugăciune neîncetată, sănătate sufletelor și trupurilor, roade bune pământului, mulțumire în nevoile cele de toată ziua, o viață liniștită și senină, o trecere bună și creștinească din această viață și răspuns bun la Dreapta Judecată a lui Hristos.

Cere, o slujitor bun al lui Dumnezeu, de la Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor, tuturor creștinilor ortodocși sănătate, mântuire și izbăvire de dușmani; Bisericii pace, liniște și bunăsporire.

Nu uita, Cuvioase Părinte, nici locul nevoințelor tale din pustie, ci arată mulțumire și slăvire prin lucrarea ta cea minunată și izbăvește, cu milostivire, pe toți cei care vin să se închine sfintelor tale moaște, de ispitele diavolului și de tot răul.

Pentru acestea, Sfinte făcătorule de minuni, nu ne lipsi pe noi de ajutorul tău ceresc, ci cere în dar mântuire și să fim moștenitori ai Împărăției Atotputernice a lui Hristos, pentru ca și noi să cântăm și să slăvim bunătatea nemăsurată a Iubitorului de oameni Dumnezeu, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, și sfânta ta solire părintească, în vecii vecilor. Amin.

În prezent, la locul presupus al nevoințelor Sfântului Macarie din Oredej, mai exact în satul Cliucoșița (Berejoc), se oficiază slujbe speciale în ziua de sărbătorire a acestuia, de către parohul Bisericii Sfinților Mari Mucenici Flor și Lavru, unde se află și o Sfântă Troiță de închinare. Locuitorii satelor din jur se adună cu toții pentru a-l cinsti pe Sfântul Macarie din Oredej2.

Spre slava lui Dumnezeu - o cercetare, traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, realizată în august 2023. Fiind prima traducere în limba română, Rugăciunea nu este într-o formă canonică deja recunoscută.1Lacul Ladoga este un lac din Republica Karelia și regiunea Leningrad, lângă granița cu Finlanda, fiind cel mai mare lac de apă dulce din Europa și al doilea cel mai mare lac din Rusia, după Lacul Baical.

35 de râuri se varsă în Lacul Ladoga. Cel mai mare râu care se varsă în el este râul Svir, care transportă apă din Lacul Onega în el.

Lacul are o suprafața de 17.700 km². Are cam 660 de insule cu o suprafață totală de 435 km². Cele mai multe insule se află lângă malul de nord-vest, printre ele aflându-se și Insulele Valaam.

În istorie, Lacul Ladoga forma o parte importantă a drumului comercial al varegilor către Grecia. Cea mai veche capitală a Rusiei, Starîe Ladoga, a împrumutat numele de la lac.

Între 1617–1721 Lacul Ladoga era traversat de granița suedezo-rusă, iar între 1812–1940 de cea fino-rusă. În timpul asedierii Leningradului, 1941–1944, lacul Ladoga a fost singura cale de acces către orașul înconjurat. Aprovizionarea se făcea cu ajutorul camioanelor, peste gheața groasă a lacului, pe așa-numitul "drum al vieții", iar vara se făcea cu ajutorul vapoarelor.

2Numele satului Cliucoșița, conform istorisirilor localnicilor, a pornit de la faptul că aici locuiau meșteri care făceau toiege de ienupăr pentru călugării din Novgorod (pe atunci când aceste meleaguri aparțineau Novgorodului).

Biserica modernă din piatră a Sfinților Flor și Lavru a fost ridicată în 1872. Dar cu mult înainte de această clădire, pe acest loc exista o biserică din lemn, construită în 1566. Probabil, a fost reconstruită de mai multe ori, deoarece bisericile din lemn ardeau adesea. Biserica din piatră, actuală, pare surprinzător de bine conservată, în ciuda vremurilor grele, a războaielor și distrugerilor.

Sfântul lăcaș se află pe cel mai înalt loc și este vizibil de departe. Este înconjurat de un zid înalt de piatră, cu turnulețe la colțuri, și arată ca o fortăreață sau o mică mânăstire. Bătrânii povestesc că atunci când au decis să construiască o nouă biserică, se hotărâseră să o mute pe celălalt mal al Râului Tesova, pe unde trecea drumul. Lucrările începuseră, piatra de temelie a fost așezată și toată lumea a plecat acasă, după cum se spune, pentru a sărbători. Odată cu venirea dimineții, piatra a dispărut. După ce au căutat-o, au găsit-o în curtea fostului lăcaș. Au fost foarte surprinși, dar au târât-o înapoi. A doua zi dimineață, s-a întâmplat aceeași istorie: din nou piatra se găsea pe celălalt loc. A fost târâtă din nou, peste râu.

"În ziua următoare, la răsăritul zorilor, am mers să vedem ce mai făcuse piatra. Și zăcea din nou în curtea fostului lăcaș. Apoi, s-a hotărât că astfel era voia lui Dumnezeu, iar biserica a fost construită acolo unde se află și astăzi".

Din timpuri străvechi, în Cliucoșița s-au crescut cai, iar proprietarii bogați ai fermelor de cai au donat fonduri pentru construcția bisericii. Pentru aceasta, la 31 august, localnicii împodobesc caii și îi duc la biserică, unde preotul îi stropește cu Apă Sfințită.

În sfântul lăcaș s-a păstrat o icoană, în care Sfinții Flor și Lavru sunt înconjurați de cai. Există o mulțime de icoane vechi aici, în general aduse de localnici și de cei din satele din jur în timpul războiului.

Sfinții frați gemeni Flor și Lavru au trăit în secolul al II-lea în Bizanț, fiind pietrari pricepuți. Au fost martirizați pentru credința lor. Mulți ani mai târziu, sfintele lor moaște au fost găsite și trimise la Constantinopol. În icoane sunt înfățișați înconjurați de cai, care, potrivit istoriei, au fost conduși chiar de Arhanghelul Mihail. În Rusia agrară din perioada prerevoluționară, venerarea acestor Sfinți era foarte mare. Le erau adresate rugăciuni, atunci când animalele li se îmbolnăveau. În ziua de sărbătoare a Sfinților (19 august, 31 august după calendarul vechi iulian), caii nu sunt puși la muncă, ci sunt lăsați la odihnă, li se dă hrană din plin, sunt scăldați, împodobiți și duși la biserică, pentru a fi stropiți cu Agheazmă.