Sfântul Cuvios Daniel, stareț de Șujgorsk, Novgorod

Potrivit Episcopului Ambrozie (Ornațchi)1, Sfântul Daniel s-a născut în regiunea Moscovei, în secolul al XVI-lea. El s-a nevoit pe calea ascetismului în nordul Rusiei, unde a devenit călugăr la Mănăstirea Komel, întemeiată de Sfântul Cornelie de Komel în anul 1498.

Sfântul Daniel a părăsit mânăstirea și a dus o viață ascetică solitară în zona nepopulată și împădurită a Lacului Alb, pe un munte numit Dealul Șuj. Aici Sfântul ascet a întemeiat o Mânăstire în cinstea Schimbării la Față a Domnului.

Sfântul Daniel a fost înmormântat în biserica mânăstirii pe care a ctitorit-o. În 1764, mânăstirea a fost transformată în biserică de parohie, în cadrul reformei de secularizare.

Sfintele moaște ale Sfântului Daniel s-au odihnit, pentru o vreme, în mânăstirea întemeiată de el, iar în 1739 au început să vină rapoarte la Consistoriul Bisericesc din Vologda despre rămășițele neputrezite ale acestuia, la care mulți credincioși, "oameni de diferite ranguri", se strângeau pentru închinare.

Conform mărturiilor localnicilor, și după mutarea sa la Domnul, Sfântul ascet a continuat să facă minuni și să-i bucure cu vindecări pe cei care se îndreptau către el în rugăciunile lor.

În secolul al XIX-lea, sfintele moaște ale Sfântului Daniel din Șujgorsky se aflau încă în Sfânta Biserică a Schimbării la Față, lângă strana corului din partea dreaptă. Una dintre bisericuțele mici din părțile laterale ale bisericii mânăstirii, construită în 1775, a fost dedicată Sfântului Cuvios Daniil Stălpnicul (posibil Sfântul ocrotitor al întemeietorului mânăstirii).

În prezent, sfânta mânăstire aflată în zona Lacului Alb a regiunii Vologda este distrusă, iar mormântul ascetului nu s-a mai păstrat. Numele călugărului Daniel a fost inclus în lista Sfinților din Novgorod, aceasta însemnând o confirmare a canonizării Sfântului - despre care s-a descoperit că a avut loc în anul 1831. Sfântul Daniel de Șujgorsk este cinstit în mod aparte în ziua de 21 septembrie și, de asemenea, în Duminica Tuturor Sfinților.

Potrivit înregistrărilor Episcopului Serghie (Spassky)2, privind amintirea Vieții Cuviosului Daniel din Șujgorsky, numele Sfântului apărea în însemnările de mână kaidalovschiene de la sfârșitul secolului al XVII-lea, sub data de 2 august. La sfârșitul secolului al XIX-lea, E. E. Golubinsky plasa numele Cuviosului Daniel pe lista Cuvioșilor mutați la Domnul, venerați la nivel local.

În secolul XXI, oamenii sunt obișnuiți cu faptul că există Sfinți ai Bisericii generale și Sfinți venerați doar local, adică venerați într-o anumită regiune. Dar la începutul secolului XX, nu era totul atât de simplu. Celebrul istoric bisericesc rus de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, Evghenie Evstigneevici Golubinsky, în cartea sa "Istoria canonizării sfinților în Biserica Rusă", a creat o categorie specială pentru sfinți, anume a "Cuvioșilor mutați la Domnul". Cine erau ei? Aceștia erau cei venerați de oamenii de rând, dar încă necanonizați în rândul Sfinților de către Sinodul Bisericii. De obicei, pe locul în care erau îngropați se zidea un mormânt mai înalt deasupra rămăsițelor pământești sau, uneori, chiar un paraclis. După cum remarcă Evghenie, pentru acești Cuvioși se făcea încă Slujba de Pomenire (care nu se mai face săvârșește în cazul Sfinților canonizați), iar unii chiar le adresau rugăciuni directe.3

În prezent, astfel de cuvioși și oameni drepți sunt incluși între Sfinții Bisericii. Numele unora dintre aceștia sunt deja familiare creștinilor ortodocși, unii dintre ei fiind canonizați la Consiliile Locale din a doua jumătate a secolului XX, iar alții intrând în calendarul ortodox modern fără nicio canonizare: venerarea celor drepți printre oameni era atât de mare încât nimeni nu mai avea nicio îndoială că nu ar fi Sfinți. Doar că, la un moment dat, conform oficialilor Bisericii Ruse, numele unora au trecut de la categoria Cuvioșilor mutați la Domnul, în categoria Sfinților.

Faptul că, ulterior, numele Cuviosului Daniel a fost inclus în lista Sfinților din Novgorod (Sărbătoarea a fost înființată în jurul anului 1831, reluată în 1981), a reprezentat însă confirmarea faptului că acesta fusese deja canonizat. În noul Minei, două rugăciuni speciale îi sunt adresate Sfântului Daniel, la ziua de 21 septembrie.

/ Slava lui Dumnezeu – o cercetare, traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, realizată în septembrie 2023/

1Episcopul Ambrozie (1778-1827) — istoric al Bisericii Ortodoxe Ruse, autor al lucrării în șapte volume "Istoria ierarhiei Ruse", stareț al Mănăstirii Sfântului Antonie din Novgorod, rector al Seminarului Teologic din Novgorod (1808), stareț al Mănăstirii Iuriev din Novgorod (1811), stareț al Mânăstirii Novospassky din Moscova (1812), Episcop de Starorusia, Vicar al Mitropoliei de Novgorod (1816), Episcop de Penza și Saratov (1819-1825).

2Serghie (Spassky, 1830-1904), Arhiepiscop de Vladimir și Suzdal, scriitor duhovnicesc, om de știință, arheolog celebru și istoric. Numele său este cunoscut pe scară largă, datorită lucrărilor sale științifice în domeniul hagiologiei (Vieților Sfinților) și pe marginea altor subiecte spirituale și teologice.

3Faptul că listele în sine ale lui Evghenie nu erau complete pentru timpul lor (cum o demonstrează lipsa unor nume ale mai multor Sfinți dovediți istoric ca fiind cinstiți local la acea dată), însemnă că nu pot fi o sursă istorică incontestabilă. Dar, în ciuda numelor lipsă și a posibilelor erori, cartea lui Evghenie Evstigneevici rămâne utilă. Ea naște o viziune corectă asupra venerării Sfinților și a sfintelor lor moaște, arătând istoria canonizării Sfinților lui Dumnezeu și, în general, folosește istoricilor Bisericii. Ceea ce este important pentru noi, însă, este să urmăm modul de viețuire al acestor Sfinți Cuvioși, indiferent de liste, iar aceștia să se roage pentru noi înaintea Tronului lui Dumnezeu.