Sfântul Cuvios Antonie Romanul (Starețul din Novgorod)

Sfântul Antonie s-a născut la Roma în 1067, la scurt timp după ce Biserica Romei s-a separat de Biserica Universală. Părinții săi au rămas credincioși învățăturii ortodoxe a Bisericii Răsăritene și și-au crescut fiul în duhul evlaviei ortodoxe. Sfântul Antonie a primit o educație bună, reușind să citească Sfintele Scripturi atât în latină, cât și în greacă.

Părinții lui au murit însă, pe când el avea doar șaptesprezece ani, iar Sfântul se hotărâse deja să-și dedice viața slujirii lui Dumnezeu. Nu s-a interesat de moștenirea sa materială și, împărțind o parte între săraci, iar cealaltă parte punând-o într-un butoi de lemn și aruncând-o în mare,.a părăsit orașul cel zgomotos și plin de distrageri, în căutarea singurătății. Într-o zonă îndepărtată a țării, tânărul s-a alăturat unei mici comunități de călugări care își păstraseră și ei credința ortodoxă. A petrecut douăzeci de ani acolo, în nevoințe ascetice, până când comunitatea a fost descoperită de latini care le-au cerut călugărilor să se supună autorității Bisericii Papale. Călugării, persecutați, au fost forțați să se împrăștie.

Sfântul Antonie s-a așezat pe o stâncă mare, chiar la marginea mării. Acolo s-a nevoit mai mult de un an, în rugăciune solitară, hrănindu-se cu ierburi și rădăcini sălbatice. La 5 septembrie 1105, s-a iscat o furtună violentă. Un val uriaș a ridicat stânca pe care stătea Sfântul și i-a purtat, în mod minunat - ca și cum ar fi fost o barcă ușoară - peste mare, spre nord, până la Râul Neva, dincolo de Lacul Ladoga, apoi în amonte de-a lungul Râului Volhov, până când au ajuns, prin voia lui Dumnezeu, la Marele Novgorod. La Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, piatra s-a oprit la puțin peste 3 km de Novgorod, pe malul Râului Volhov, lângă satul cu același nume. Acest eveniment apare notat în Cronicile Novgorodului.

Sfântul a fost bucuros să afle, de la un negustor grec, că se afla de acum printre ortodocși. A învățat treptat limba și a fost primit cu căldură de Episcopul locului, Sfântul Nichita Pustnicul (31 ianuarie și 14 mai). Episcopul, auzind de călătoria minunată a Sfântului Antonie, s-a minunat și l-a privit ca pe un înger al lui Dumnezeu.

"Domnul ți-a dăruit mari daruri, asemenea celor dăruite Bătrânilor plăcuți lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a purtat pe Ilie, într-un car de foc, Sfinții Apostoli au zburat prin aer, pe nori, iar tu ai venit la noi peste ape, pe o stâncă. Prin tine, Domnul a vizitat și binecuvântat acest popor nou convertit".

Acolo, pe malul unde ajunsese Sfântul, Episcopul l-a binecuvântat să construiască o biserică. În 1117, Sfântul a început zidirea unei biserici din piatră, în cinstea Nașterii Maicii Domnului - în amintirea sărbătorii la care ajunsese acolo în mod minunat. Biserica, înălțată în timpul vieții Sfântului Antonie, în anii 1117-1119, de renumitul arhitect novgorodean Petru, împodobită cu fresce în anul 1125, s-a păstrat până în prezent.

Succesorul Sfântului Nichita, Episcopul Sfânt Nifon, l-a convins pe Sfântul Antonie să devină preot și l-a ridicat la rang de stareț în 1131. Sfântul Antonie i-a îndrumat cu înțelepciune pe călugării aflați în grija sa, fără a reduce nevoințele sale ascetice. Chilia și paraclisul său erau atât de mici, încât nevoința lui duhovnicească putea fi comparată cu cea a Sfinților stâlpnici.

Într-un alt an, pescarii au recuperat butoiul care conținea moștenirea Sfântului Antonie, aruncat în mare cu mulți ani înainte. Sfântul și-a recunoscut butoiul, dar pescarii nu au vrut să i-l dea. În fața unui judecător, Sfântul Antonie a descris conținutul butoiului, și i-a fost returnat. Sfântul a folosit banii pentru a cumpăra teren pentru mânăstire. Ascetismul duhovnicesc era îmbinat, în mănăstire, cu munca fizică intensă.

În umilința sa, Sfântul Antonie îl rugase pe Episcopul Nichita să nu dezvăluie niciodată istoria călătoriei sale minunate dar, aproape de sfârșitul vieții sale, Sfântul a relatat istoria unuia dintre călugării Săi, Andrei, iar după mutarea sa la Domnul, din 3 august 1147, minunea a fost făcută cunoscută, spre slava lui Dumnezeu și întărirea credincioșilor.

Mănăstirea a păzit rânduiala de obște a Sfântului Antonie, păstrând și stânca pe care fusese purtat în mod minunat la Novgorod, o trestie pe care o purtase în timpul călătoriei sale, veșmintele și șase icoane din vremea Sfântului.

Moaștele Sfântului Antonie au zăcut nestricăcioase într-un relicvariu, în catedrală. Canonizarea sa din 1597 a fost propusă de Arhimandritul Chiril al Lavrei Sfânta Treime-Sfântul Serghie, care a avut parte de vindecare după ce s-a rugat înaintea sfintelor moaște ale Sfântului, atunci descoperite.

Cinstirea sa ocazionată de Aflarea Sfintelor Moaște se face în prima zi de vineri de după Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel (29 iunie). O altă sărbătorire aparte, pe lângă cea din 3 august și cea amintită mai pe urmă, se face, de asemenea, pe 17 ianuarie, în ziua de cinstire a Sfântului Antonie cel Mare al cărui nume l-a purtat.

Prima lucrare cu Viața Sfântului Antonie Romanul a fost scrisă la scurt timp după mutarea sa la Domnul, de către ucenicul și succesorul său ca egumen, Ieromonahul Andrei. O altă relatare, despre aflarea sfintelor sale moaște, a fost scrisă de un ucenic al Mânăstirii Antoniev - călugărul Nifon - în anul 1598.

În anul 2016, Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe anunța o a doua descoperire a sfintelor moaște ale Sfântului Antonie Romanul, de către Muzeul de Stat din Novgorod. Sfintele moaște se credea că sunt pierdute, de 80 de ani (vezi ARHIVĂ).

“Înainte de Revoluția din Octombrie, moaștele făcătoare de minuni ale Sfântului fuseseră păstrate într-o raclă prețioasă, în Biserica Nașterii Domnului, a Mânăstirii Sfântul Antonie. În timpul campaniei antireligioase din 1927, racla a fost deschisă și sfintele moaște predate unui muzeu antireligios, iar apoi Catedralei “Sfânta Sofia” din Novgorod. Acolo, moaștele Sfântului fuseseră amestecate cu alte oseminte umane, așa încât erau considerate pierdute”, a declarat un asociat al Muzeului din Novgorod.

Cu 20 de ani înainte de cea de-a doua descoperire, un grup de oameni de știință începuse să studieze rămășițele amestecate din Biserica “Sfanta Sofia”. Cercetătorul biolog Dionisie Pejemschi s-a ocupat de sfintele moaște ale Sfântului Antonie și a reușit să le separe de restul osemintelor.

“Am reușit să găsim rămășițele Sfântului Antonie Romanul. Cercetările istorice și antropologice sunt finalizate. Moaștele Sfântului Antonie Romanul au fost predate Mitropolitului Leon de Novgorod”, declara atunci omul de știință.

Sfântul Antonie Romanul din Novgorod este considerat Părintele Monahismului din Regiunea Novgorod.

___________

() Spre slava lui Dumnezeu, textul reprezintă o cercetare, traducere și adaptare Lăcaşuri Ortodoxe, fiind publicat pentru prima dată în iunie 2023.