Sfântul Arsenie din Latros

Sfântul Cuvios Arsenie a trăit în Constantinopol, în sec. VIII-IX, fiind fiu al unor părinţilor bogaţi, iluştri şi evlavioşi. El a fost făcut patrician şi general de oaste în Chiviraiotis - una dintre cele 29 de regiuni în care era împărţit Imperiul Bizantin.

Odată, în timp ce călătorea pe mare cu soldaţii săi, s-a iscat o furtună, toate navele scufundându-se. Sfântul Arsenie a fost singurul supravieţuitor. Devenind, ulterior, călugăr, şi-a nuncit trupul prin post aspru, privegheri şi altele asemenea.

Mai târziu, ajungea într-un loc de pe Muntele Latros, în Asia Mică, unde avea să ucidă, prin rugăciune şi semnul sfintei cruci, o viperă. S-a stabilit în Mânăstirea Chelivoria din apropiere, în partea nordică a muntelui, unde a fost ales egumen. Tulburat de multele distrageri şi de oamenii care doreau să-l vadă, tânjind după linişte, Sfântul Arsenie a părăsit mânăstirea, mergând să vieţuiască într-o peşteră, de unde, tot prin rugăciune, a alungat fiarele sălbatice.

Sfântul Arsenie ajunsese la o asemenea desăvârşire, încât a fost hrănit de un înger. De asemenea, a primit, de la Dumnezeu, harul facerii de minuni. Spre exemplu, a reuşit, astfel, preschimbarea apei amare în apă dulce, prin agitarea ei cu toiagul său.

Fraţii mănăstirii l-au rugat să revină alături de ei. S-a întors, dar nu pentru a vieţui cu ceilalţi călugări. El a vieţuit tot singur, într-o chilie mică, iar şase zile din săptămână nu gusta niciun fel de mâncare şi nici nu vorbea cu cineva. Doar Duminica, s-a arătat de acord să-i vadă pe fraţi şi să mănânce cu ei.

Cunoscând dinainte ziua sfârşitului său pământesc, Sfântul Arsenie i-a chemat pe toţi călugării mânăstirii şi, după ce i-a sfătuit să renunţe la orice grijă lumească şi la alte dorinţe lumeşti, a plecat la Domnul în pace.

Sfântul Arsenie din Latros continuă să facă minuni chiar şi după mutarea sa la Domnul  Este cinstit în ziua de 13 decembrie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/