Sfântul Antonie Stâlpnicul, întemeietorul monahismului în Georgia

Sfântul nostru Părinte Anton (Antonie) era din Edessa şi a trăit în secolul al VI-lea.După asediul nereuşit al şahului iranian Hosrov i Anuşirvan asupra oraşului, Anton a părăsit aşezarea, luând de la Biserica Nestoriană o copie a Icoanei nefăcute de mână omenescă a lui Hristos, imprimată pe o placă de lut, şi a mers în Georgia, cu învăţătorul său Ioan de Zedazni.

Ajuns în Georgia cu restul celor Treisprezece Părinţi Sirieni, s-a stabilit în Kaheti, pentru a predica Evanghelia lui Hristos. Purta întotdeauna cu sine Icoana Mântuitorului cea nefăcută de mână omenească.

În Georgia, Sfântul Anton s-a stabilit pe Muntele Akriani (la est de Tbilisi. Mai târziu, în acest loc avea să se construiască un sfânt lăcaş în numele Icoanei Mântuitorului) şi i-a convertit la creştinism pe locuitorii din apropierea Munţilor Zedazen şi Ikaltoi, satele Ahmeti şi Lopotishevi (la nord-est de Tbilisi).

Sfântul Anton şi-a făcut o chilie în pustie, iar o căprioară îl vizita în fiecare seară, pentru a-l hrăni cu laptele ei. Într-o zi, căprioara a sosit mai devreme decât se aştepta, urmată de un pui de-al ei, rănit. În mod clar, ceva o înspăimântase. Când Sfântul Anton a urmărit drumul animalelor, a descoperit un nobil, căpetenia unui sat din apropiere, vânând pe câmp. Rămas uimit, văzându-l pe bătrânul călugăr cu icoana sa stând în mijlocul unei turme de căprioare, nobilul, păgân, l-a considerat periculos şi a ordonat servitorilor săi să-l ducă la un fierar şi să-i taie mâinile.

Sfântul Antonie a fost dus imediat la fierar, dar când meşterul şi-a încălzit sabia şi a ridicat-o deasupra mâinilor călugărului, a căzut brusc şi braţele sale au devenit ca butucii. Fierarul, descurajat, a rămas mut, dar fericitul Anton a făcut semnul sfintei cruci peste el şi s-a tămăduit pe dată.

Auzind despre această minune, nobilul a înţeles că Ava Anton era cu adevărat sfânt şi a început să i se închine: "Spune-mi de ce ai nevoie şi îţi voi aduce în dar" - i-a spus el Bătrânului Anton. Călugărul a cerut o singură bucată de sare şi i-au adus două blocuri mari. A rupt o bucată mică şi a aşezat-o lângă chilia sa, pentru căprioară.

După minunea săvârşită la fierar, mulţi oameni au început să-l viziteze pe Sfântul Anton, iar Sfântul Părinte a înălţat o mânăstire pentru credincioşi. Dar nu după mult timp, atenţia lor a devenit împovărătoare, iar Bătrânul Antonie a fugit din lume, până în vârful unui munte. Acolo, a început să predice de pe un stâlp, unde avea să rămână ultimii cincisprezece ani ai vieţii sale.

Pentru modul în care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii sale, a fost poreclit "Martomkofeli", ceea ce înseamnă "Retras", iar zona mânăstirii a fost numită Martqopi.

Când Dumnezeu l-a vestit despre apropierea mutării sale la Domnul, Cuviosul Părinte Anton Stâlpnicul (Stilitul) i-a strâns pe ucenicii săi, le-a oferit ultimele sale cuvinte de înţelepciune, i-a binecuvântat şi s-a mutat la Domnul pe când se afla îngenunchiat înaintea icoanei sale iubite.

Trupul Sfântului Anton a fost dat jos de pe stâlp şi îngropat în mânăstirea pe care a întemeiat-o, în faţa Icoanei Preasfinei Născătoare de Dumnezeu. Multe vindecări şi minuni s-au săvârşit la mormântul său, nicio creatură de fire femeiască neputând intra vreodată în locul în care se odihnesc rămăşiţele sale. Sfântul Antonie Stâlpnicul, întemeietorul monahismului în Georgia, este cinstit în ziua de 19 ianuarie, în mod aparte.

Mormântul Sfântului Antonie Stâlpnicul/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022