Sfânta Sofia de Suzdal

Sfânta Cuvioasă Sofia de Suzdal, Făcătoarea de Minuni - în lume, Marea Prinţesă Solomonia Iurievna - s-a născut în jurul anului 1490, fiind fiica nobilului Iurie Saburov. Mama ei a murit de tânără, iar ea a fost crescută de mătuşa ei Evdochia din partea tatălui. În anul 1505 a fost aleasă ca mireasă moştenitorului la tron, viitorul mare prinţ Vasile al III-lea. S-a numărat între 500 de fete alese din întreaga ţară, prezentate la curte în acest scop.

Nunta Prinţului Vasile şi a Solomoniei a avut loc pe 4 septembrie 1505, în prezenţa tatălui mirelui, Ivan al III-lea. Mitropolitul Simon a binecuvântat cuplul, în Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Kremlinul Moscovei. Când ea se căsătorea cu Vasile, tatăl ei era ridicat la rang de boier. Pentru prima dată în istoria Moscovei, un mare prinţ nu lua o prinţesă străină, nici o prinţesă rusoaică drept soţie, ci o mireasă care provenea dintr-o familie de boier.

După douăzeci de ani, devenise evident că Solomonia nu putea naşte copii. Vasile a înţeles perfect că, dacă ar muri fără copii, fraţii săi vor fi cei ce vor moşteni tronul. Pentru a împiedica această variantă, aceia au fost închişi sau li s-a interzis să se căsătorească, până la naşterea propriului său fiu. În cele din urmă, acest lucru a dus la stingerea dinastiei Rurikid şi la criza succesorală cunoscută sub numele de Vremea Necazurilor.

În ciuda frumuseţii sale radiante, a moralităţii exemplare şi a caracterului blând, eşecul Solomoniei de a da naştere unui moştenitor trebuie să fi cântărit mult în relaţia lui Vasile cu soţia sa, care a apelat la medici străini pentru ajutor. În 1525, marele prinţ a decis să divorţeze de Solomonia, cu aprobarea Mitropolitului Daniel şi a boierilor, deşi alte autorităţi bisericeşti au declarat că divorţul era ilegal.

Pentru a avea un moştenitor, marele prinţ Vasile a decis să se căsătorească cu Elena Glinska, fiica prinţului lituanian Vasile Glinsky. Această acţiune a marelui prinţ Vasile a fost condamnată de toţi patriarhii, iar Patriarhul Marcu al Ierusalimului a prezis chiar că, din această a doua căsătorie, se va naşte un „copil crud”, care va umple Rusia de sânge şi orori. S-a născut, într-adevăr, Ivan cel Groaznic în 1530, iar cel de-al doilea fiu al lui Vasile, Iurie, a fost cu minte slabă. Toţi marii oameni ruşi din acea vreme s-au ridicat în apărarea nevinovatei mari prinţese: între care Mitropolitul Varlaam, Sfântul Maxim Grecul (21 ianuarie) şi alţii. Dar toate protestele lor au fost zadarnice. Pentru prima dată în istoria rusă, un mare prinţ îndepărta un Mitropolit din funcţie şi îl încarcera într-o mânăstire. Sfântul Maxim nu a fost lăsat să slujească, iar alţii au fost persecutaţi de asemenea. Prinţul Andrei Kurbsky a numit-o pe prinţesa Solomonia „nevinovată şi sfântă”.

La 25 noiembrie 1525, Vasile i-a poruncit Solomoniei să devină călugăriţă. Tunsă cu forţa sub numele de Sofia, ea a fost pusă sub pază, în Mânăstirea Naşterii Domnului, în Moscova. Mai târziu, a fost mutată la Mânăstirea "Acoperământul Maicii Domnului" din Suzdal, una dintre numeroasele biserici întemeiate de Vasile şi de soţia sa, unde se făcuseră rugăciuni pentru naşterea unui moştenitor.

Prin nevoinţele ei ascetice, Sfânta Sofia a alungat toate gândurile lumeşti din inima sa şi s-a dedicat în întregime lui Dumnezeu. Ea s-a mutat la Domnul, pe 18 decembrie 1542, după ce a vieţuit ca monahie timp de şaptesprezece ani.

Zvonurile referitoare la sfinţenia Sofiei s-au răspândit rapid în întreaga Rusie. Într-o scrisoare către Ţarul Ivan, prinţul Andrei Kurbsky o numea pe drept-credincioasa Prinţesă "Muceniţă Monahie". Într-un manuscris al Vieţii Sfinţilor, ea este numită „Sfânta Cuvioasă Prinţesă Sofia Monahia, Făcătoarea de MInuni, care a vieţuit în Mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului”. În timpul domniei Ţarului Teodor (fiul lui Ivan cel Groaznic), ea a fost venerată ca sfântă. Ţariţa Irina a trimis la Suzdal, „pentru Marea Prinţesă Solomonia, numită şi Sofia, un văl de catifea care Îi înfăţişa pe Mântuitorul şi alţi sfinţi”. Patriarhul Iosif îi scria Arhiepiscopului Serapion de Suzdal, oprindu-l să mai slujească Slujba Parastasului pentru călugăriţa Sofia (considerând-o  deja Sfântă).

Slujitorul bisericesc Anania din Suzdal vorbeşte despre mai multe vindecări minunate săvârşite la mormântul ei. În 1609, în timpul unei invazii a polonezilor, ea a salvat Suzdalul de distrugere, apărând într-o formă înspăimântătoare înaintea  comandantului militar polonez Lisovsky. Paralizat de frică, a jurat să cruţe oraşul şi mânăstirea. În 1610, o ţărancă pe nume Teodosia a fost vindecată, după ce fusese afectată de orbire timp de un an şi jumătate. În 1646, o fată, Irina Popova, a fost vindecată după ce fusese paralizată câţiva ani. În aceeaşi vară, o femeie pe nume Iuliana a fost vindecată de probleme cu memoria. Călugăriţa Teodora a fost vindecată, în 1647, după ce fusese oarbă vreme de două luni şi jumătate. În acelaşi an, Iulita Ivanova, rezidentă a satului Kidekşa, a fost vindecată după ce rămăsese fără vedere timp de doi ani. Fevronia din Suzdal a fost vindecată de paralizie, în 1648, după câţiva ani de boală. În 1649, călugăriţa Alexandra (Trusov), din Mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului, a fost vindecată după ce îşi pierduse vederea. Multe alte minuni au avut loc şi continuă să aibă loc, prin mijlocirea Sfintei Sofia.

În 1650, Patriarhul Iosif îi cerea Arhiepiscopului de Suzdal să permită venerarea locală ca sfântă. În mijlocul secolului al XVIII-lea, apărea problema canonizării ei. Icoana sa, pictată în secolul al XVII-lea, a supravieţuit până în zilele noastre şi este considerată o icoană făcătoare de minuni. În cele din urmă, odată cu binecuvântarea Sfântului Sinod, numele ei a fost inclus în Calendarul Bisericii Ortodoxe, în 1916. În 2007, a avut loc extinderea venerării sale la nivel de Biserică, iar slujba sa a fost inclusă în Minei.

Mormântul Sfintei Sofia, din Mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului, a fost foarte venerat. La 14 august 1995, a avut loc descoperirea solemnă a sfintelor sale moaşte. În acea zi, o slujbă a fost oficiată la mormântul ei. Cu binecuvântarea Mitropolitului Evloghie, Comisia Arheologică a Bisericii a făcut săpături, iar sfintele moaşte ale Sfintei Sofia au fost descoperite şi mutate în Catedrala Acoperământul Maicii Domnului.

Sfânta Sofia este cinstită aparte pe 16 decembrie, dar mai este, de asemenea, cinstită şi pe 23 iunie, la Soborul Sfinţilor din Vladimir.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/