Călugăriţele mănăstirilor din Georgia s-au remarcat în istorie, pentru râvna lor. Dumnezeu le-a încredinţat îndatoririle speciale ale rugăciunii, postului, lucrărilor precum ţesutul şi creşterea orfanilor. Călugăriţele erau considerate vase ale sfinţeniei şi înţelepciunii, şi până şi regii îngenuncheau în faţa lor.
Mulţi nobili georgieni şi-au trimis copiii la călugăriţe, pentru a fi aduşi la credinţa creştină. Potrivit cunoscutului Sfânt Gheorghe cel Mic, când părinţii Sfântului Gheorghe cel numit "din Sfântul Munte" au decis s-o facă pe prima lor fiică născută, Tecla, călugăriţă, au trimis-o la "vrednica şi sfânta" Sabiana (Sabina, Savina), care pe atunci era stareţa Mânăstirii Samţhe (Samtskhe) Tazrisi din sudul Georgiei.
Sfânta Sabiana a primit-o pe Tecla şi a crescut-o ca şi cum ar fi fost propria sa fiică naturală.
Mai înainte, fratele cuvioasei Tecla, Gheorghe, în vârstă de şapte ani, fusese şi el dus la mânăstire, iar Sfânta Sabiana petrecuse trei ani învăţându-l şi pregătindu-l în viaţa duhovnicească.
Mai multe despre viaţa şi lucrările Sfintei Sabiana nu s-au păstrat. Dar, după cum atestă Sfânta Evanghelie după Sfântul Matei, "după roadă se cunoaşte pomul" (12:33). Nivelul ridicat al vieţii monahale în timpul străreţiei Sfintei Sabiana şi viaţa plină de evlavie a fiilor ei duhovniceşti atestă marile culmi duhovniceşti pe care le-a atins.
Sfânta Sabiana din Samţhe este cinstită în mod aparte în ziua de 31 decembrie, în fiecare an.
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022