Sfânta Nouă Muceniță Arghira

Sfânta Nouă Muceniță ArghiraSfânta Nouă Muceniță Arghira a trăit în Prusa Bitiniei, provenind dintr-o familie evlavioasă. Era o femeie frumoasă și virtuoasă. La vârsta de optsprezece ani, s-a căsătorit cu un creștin evlavios și s-au mutat într-un cartier locuit de mulți musulmani.

După doar câteva zile, a fost abordată de un vecin turc, fiul cadiului (magistru). Acela și-a declarat cu îndrăzneală atracția pe care o simțea față de ea și a încercat să o tragă la islamism. Ea a respins avansurile, spunând că mai degrabă moare, decât să se căsătorească cu un musulman. Nu i-a spus, însă, și soțului ei, temându-se că se va duce după turc și că, apoi, va fi pedepsit pentru asta.

Musulmanul a chemat-o la judecată și a mărturisit că Sfânta ar fi cedat avansarurilor lui, dar că apoi și-ar fi râs de el zicându-i că a glumit. Minciunile sale au fost susținute de "martori" mincinoși, iar Arghira a fost trimisă la închisoare.

Soțul Sfintei, în speranța unei judecăți corecte, a făcut apel la Constantinopol. Acolo, acuzatorul și-a repetat minciunile în fața judecătorului. Sfânta Arghira a mărturisit că este creștină și că nu va renunța niciodată la Hristos. Judecătorul a poruncit să fie condamnată la închisoare pe viață.

De multe ori a fost luată din celula ei, interogată, bătută, apoi retrimisă în închisoare. Acest lucru a continuat timp de șaptesprezece ani. Sfânta a fost, totodată, insultată și chinuită de femeile musulmane care erau încarcerate pentru fapte rele. Cel rău le pornea adesea împotriva Sfintei Arghia, cu aceste chinuri și agresiuni, dar ea a îndurat toate acestea, cu mare curaj și răbdare.

Conform mărturiei multor femei creștine care se aflau în închisoare cu ea, Sfânta Arghira își smerea trupul prin post. Inima ei se umpluse de o asemenea dragoste pentru Hristos, încât socotea toate greutățile ca pe o odihnă.

Un creștin evlavios pe nume Manolis Chiurțibasis a promis că va încerca să o elibereze, dar Sfânta Arghira nu a consimțit acest lucru. Sfânta și-a încheiat pelerinajul pământesc, aflându-se în închisoare, primind cununa muceniciei în ziua de 5 aprilie 1721.

După câțiva ani, trupul ei a fost dezgropat și s-a dovedit a fi nestricăcios, izvorând mir. Preoții și laicii evlavioși i-au mutat sfintele moaște la Biserica Sfânta Paraschevi, pe 30 aprilie 1735, cu binecuvântarea Patriarhului Paisie al II-lea.

Sfintele sale moaște au rămas acolo până în zilele noastre, unde sunt venerate de creștinii ortodocși, spre slava Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh.

Numele Sfintei Arghira provine din cuvântul grecesc "argint" (arghir). Viața noii Mucenițe Arghira (1688-1721) a fost publicată de P. Philippidou, la Constantinopol în anul 1912, incluzând totodată și Slujba închinată Sfintei. Cinstirea aparte a Sfintei Arghira se face pe 30 aprilie, în fiecare an.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023