Sfânta Muceniță Violeta (Ia) din Persia (Cea bătrână de vârstă)

Cântări (la 10 Septembrie)

Din văile pământului Ia de sabie s-a tăiat;Și Ție, Mântuitorule, ca o floare cu bun miros s-a arătat.

Cântări (la 11 Septembrie)

Mucenița Ia miros de mir a adiat.Din sângiuri vopsite cu roșu, care adia miros curat.

Sfânta Ia (Violeta) a fost o femeie creștină în vârstă, care a trăit în cetatea Bet-Zabde (sau Fenak) de pe malul drept al Râului Tigru, la granița imperiilor Roman și Persan. Regele Șapur al II-lea al Persiei (309-379), după mai multe încercări de a captura această fortăreață, a cucerit-o în anul 362.

El a dărâmat zidurile, a ucis multe dintre garnizoane și a luat prizonieri aproximativ 9000 de creștini, între care și pe Sfântul Episcop Eliodor, precum și preoți, diaconi, asceți și creștini evlavioși (9 aprilie).

Sfânta Ia s-a numărat între prizonierii creștini care au fost deportați la Bet-Huze, în Persia. Ea era bine pregătită în ale credinței, iar dragostea a determinat-o să facă cunoscut cuvântul lui Dumnezeu femeilor din acel loc. Dar soții, bănuind că încearcă să le convingă soțiile să fugă de căsnicie, au pârât-o.

Regele Șapur a poruncit, unora dintre magii săi, să o prindă pe Sfântă și să o chinuie până când aceasta se va închina focului și apei.

Ia, mărturisindu-L însă cu curaj pe Hristos, a fost dezbrăcată și chinuită cu frânghii și biciuită fără milă, de cinci chinuitori.

Plină de răni, a fost aruncată în închisoare. Două luni mai târziu, când a fost din nou judecată, aceasta a răspus:

"Voi rămâne neclintită în harul care mi-a fost dat; nimic din lume nu mă va face să renunț la Adevăratul Dumnezeu pentru idolii tăi deșerți".

Pentru acest răspuns, a fost bătută cu patruzeci de tulpini de trandafiri pline de spini, înroșindu-se pământul.

După ce au ținut-o pe Sfânta Ia în închisoare încă șase luni, magii, neputincioși în fața hotărârii Sfintei, care era la fel de tare precum arama, i-au chinuit trupul, cu trestii. La zece zile după aceste noi chinuri, au muncit-o din nou, mai apoi tăindu-i-se capul. Astfel, Sfânta Ia (Violeta) a câștigat cununa cea nestricăcioasă a muceniciei.

Acolo unde sângele ei a curs pe pământ, pământul a început să se ridice în mod minunat, iar lumina soarelui s-a ascuns. Acestea, împreună cu mirul frumos mirositor care izvora din sfintele sale moaște i-au lăsat uimiți pe călăii săi.

Trupul său trebuia lăsat vulturilor și corbilor, dar creștinii au reușit să-l răscumpere și l-au îngropat după cum se cuvenea. Mai târziu, sfintele sale moaște au fost mutate la Constantinopol, unde mai multe biserici au fost închinate Sfintei Ia.

Sfânta Ia este cinstită pe 4 august, odată cu Sfânta Evdochia, ale cărei patimiri sunt atât de asemănătoare cu cele ale Sfintei Ia, încât cele două Sfinte se crede că este foarte probabil să fi fost una și aceeași persoană. Din acest motiv, în loc să sărbătorim Mutarea Sfintelor Moaște ale Sfintei Evdochia, pe 4 august, așa cum afirmă Sinaxarul Constantinopolului, unii teologi susțin că ar trebui să fie cinstită, de fapt, Mutarea Sfintelor Moaște ale Sfintei Ia (Violeta). De asemenea, cel mai probabil, aceeași Sfântă Ia este cinstită, în mod special, de Sinaxarul Constantinopolului, pe 10 septembrie.

În Sinaxarele Bisericii noastre, "Pomenirea pătimirii Sfintei Muceniţe Ia, cea bătrână de vârstă" apare însemnată pe 11 septembrie, în fiecare an.

___________

() Spre slava lui Dumnezeu, textul reprezintă o cercetare, traducere și adaptare realizate de Redacția Lăcaşuri Ortodoxe, în iunie 2023.