Sfânta Crispina a locuit în Tacora (Tagora) în Africa şi a fost arestată pentru că a mărturisit că era creştină. Proconsulul Anius Anulinus a condus procesul acesteia, în Teveste (Tebesa), în decembrie 304.
Anulinus a întrebat-o dacă este conştientă de faptul că i se cerea prin lege să aducă jertfă zeilor, pentru bunăstarea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Răspunzând, Sfânta Crispina a mărturisit că nu cunoştea acest decret, însă oricum credinţa ei creştină nu i-ar permite să aducă jerfă zeilor falşi.
„Leapădă-te de această superstiţie”, a spus Anulinus, „şi supune-te riturilor sacre ale zeilor romani”.
Sfânta Crispina a răspuns că nu cunoaşte niciun alt zeu, în afara Celui Căruia se închină creştinii. Proconsulul a ameninţat-o cu chinuri, iar Sfânta a spus că va îndura cu bucurie toate acestea, de dragul lui Hristos.
Anulinus sfâtuind-o din nou să nu mai fie îndârjită şi să se supună edictului, Crispina a răspuns: „Voi asculta doar de edictul dat de Domnul meu Iisus Hristos”.
Proconsulul a repetat ameninţările cu chinuri, avertizând că va fi forţată, astfel, să se supună. El a subliniat, de asemenea, că întreaga provincie a Africii aducea jertfă, însă Sfânta Crispina a rămas fermă în credinţa ei, asigurând că nu va aduce niciodată jertfă demonilor.
Înfuriat că nu îi recunoştea pe zeii păgâni, Anulinus a avertizat-o, iarăşi, că se va vedea obligată să se plece în faţa idolilor şi să aducă tămâie. Sfânta, plină de curaj, a replicat că nu va face niciodată aceasta, cât va fi în viaţă.
La insistenţa Proconsulului, care încerca să o lămurească de faptul că nici n-ar însemna un sacrilegiu aducerea de jertfă pentru zei, după lege, Sfânta Crispina a spus: „Fie ca acei zei, care nu au făcut cerul şi pământul, să piară”.
Anulinus a îndemnat-o pe Crispina să respecte religia romană, dar ea a răspus: „După cum am repetat de mai multe ori, sunt gata să sufăr orice chin, decât să mă închin idolilor făcuţi de mâini omeneşti”.
Anulinus i-a spus că a făcut blasfemie şi că nu încearcă deloc să se pună în siguranţă. Apoi, a încercat să o umilească, poruncind să i se radă capul. Sfânta Muceniţă a răspuns: „Dacă aş fi căutat propria bunăstare, nu m-aş mai afla judecată înaintea ta acum. Lasă zeii tăi să vorbească, şi atunci voi crede”.
Proconsulul i-a spus că poate, ori să trăiască o viaţă îndelungată, ori să moară în agonie înainte de a fi decapitată. Sfânta Crispina i-a răspuns: „Aş mulţumi Dumnezeului meu, să reuşesc acest lucru. Mi-aş pierde cu bucurie capul, de dragul Domnului, pentru că refuz să aduc jertfă acelor statui ridicole, surde şi mute”.
Anulinus, pierzându-şi răbdarea, a dat poruncă să fie citit actul acuzării, pentru a i se pronunţa sentinţa. „Întrucât Crispina persistă în superstiţia ei şi refuză să aducă jertfă zeilor după legea noastră, poruncesc să fie executată prin sabie”.
Sfânta Crispina a spus: „Mulţumesc lui Dumnezeu, Care S-a hotărât să mă elibereze prin mâinile tale”. Ea a făcut semnul crucii, întinzându-şi gâtul înaintea călăului.
Sfânta Crispina a fost decapitată în data de 5 decembrie 304, conform celui de-al patrulea edict al lui Diocleţian. Sfântul Augustin o menţionează în predicile 286 şi 354.
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/