Sfânta Anisia s-a născut într-o familie creştină bogată şi evlavioasă din Tesalonic. La moartea părinţilor ei, Sfânta Anisia s-a dedicat voturilor curăţiei şi sărăciei, rugându-se şi ajutându-i pe săraci.
În anul 298, pe când se afla în drum spre biserică, un soldat roman a prins-o. Descoperind că era creştină, el a bătut-o şi intenţiona să o tragă într-un templu păgân, pentru a aduce jertfă zeilor romani. Refuzând şi mărturisind că Hristos este Adevăratul Dumnezeu, ea a scuipat în faţa lui, iar el a ucis-o înfigând o sabie în pântecele Sfintei.
Creştinii evlavioşi au îngropat-o cu cinste şi, în cele din urmă, deasupra mormântului Sfintei Anisia a foist ridicată o biserică.
În vara anului 1980, Mitropolit fiind Pantelimon al II-lea, Ministrul lucrărilor publice Nicolae Zartinidis încerca să deschidă o nouă magistrală rutieră, 3 Septembrie, care să lege Universitatea cu plajele. În timpul săpăturilor, pe 4 iulie 1980, s-a descoperit o mare parte dintr-un lăcaş creştin timpuriu, precum şi rămăşiţele pământeşti ale unor creştini din acea vreme.
Anunţul descoperirii a stârnit un interes intens în cercurile ecleziastice şi academice. De fapt, un anunţ pe larg a fost făcut la cea de-a 10 -a Conferinţă Internaţională privind Arheologia Creştină, de către profesorul Teodor Zisis. În ciuda obiecţiilor echipei profesorului Dimitrie Ţamis, s-a ajuns la concluzia că ruinele descoperite aparţineau Mânăstirii Sfintei Anisia, iar sfintele moaşte descoperite în interiorul culoarului central şi în apropierea Sfintei Mese a Altarului aparţineau Sfintei Anisia.
Sfânta Anisia - sfintele moaşteProfesori teologi de renume ai Universităţii, precum Teodor Yagkou şi Pr. Teodor Zisis, studiind subiectul Bazilicii Sfintei Anisia, au căzut de acord asupra a ceea ce se descoperise în vechiul lăcaş creştin, susţinând că era imposibil ca în acel punct, din afara zidurilor cetăţii, să mai fi existat o altă bazilică - la o distanţă de 500 de metri de zona „Sintrivani” a Tesalonicului de astăzi, unde se afla Poarta Kassandreotiki, şi să aibă o arie la fel de mare precum cea a clădirilor descoperite, după cum apărea descris în textele ecleziastice. Prin urmare, lăcaşul creştin timpuriu şi sfintele moaşte trebuia să fie atribuite, cu certitudine, Sfintei Muceniţe Anisia.
Sfânta Anisia - sfintele moaşte (deschise spre închinare)Sfintele moaşte ale Sfintei Anisia au fost, ulterior, duse în Biserica Sfântului Dimitrie, unde se află aşzate spre închinare şi în ziua de astăzi.
Sfânta Anisia - baldachin şi racla cu sfintele moaşteSfânta Muceniţă Anisia este serbată, în mod aparte, în Biserica Ortodoxă, în ziua de 30 decembrie în fiecare an.
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022