Sfinţii Zaheu diaconul şi Alfeu citeţul

În primul an al persecuţiei generale pornite de Diocleţian împotriva creştinilor, Zaheu, un Diacon din Gadara de dincolo de Iordan, a fost prins. El a fost chinuit cumplit şi, apoi, trupul său a fost strujit cu pieptene de fier. După aceasta, a fost aruncat în închisoare, în lanţuri. În ciuda suferinţelor sale, martirul a rămas ferm în credinţă, vesel, lăudând pe Domnul atât noaptea, cât şi ziua.

Curând, a fost dus alături de Alfeu (Alfie), care era fiul unei familii nobile din Elevteropolis. Era citeţ şi avea puterea alungării duhurilor necurate, slujind în Biserica din Cezareea. În acele vremuri crude, îi încuraja pe creştini să rămână neclintiţi în credinţă. Pentru aceasta, fusese arestat şi adus în faţa prefectului. După ce l-a blestemat pe prefect la prima sa chestionare, Alfeu a fost aruncat în închisoare. Apoi, a fost chemat să apară în instanţă pentru a doua oară, când trupul său a fost sfâşiat cu biciul şi cu cârlige de fier. Aruncat în închisoare cu Zaheu, a fost pus şi el în lanţuri.

La cercetarea finală, atât Alfeu, cât şi Zaheu au apărut împreună şi au mărturisit Un Singur Dumnezeu, şi pe Iisus Hristos ca Rege. Întrucât Îl numiseră pe Hristos Rege, au fost condamnaţi să fie executaţi pentru trădare, pentru că nu-l recunoşteau pe împărat drept singurul lor rege, întrucât singura lor dorinţă era după Dumnezeu Cuvântul. Prin urmare, au fost decapitaţi, în anul 303 după Hristos.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022 (După ediţia în engleză a lucrării "Viaţa Sfinţilor din Ţara Sfântă şi Deşertul Sinai", p. 527)