Sfinţii Noi Mucenici din Lagărul de concetrare Jasenovac

Icoana Sfinţilor Noi Mucenici din Lagărul de concetrare Jasenovac - frescă a Bisericii Ortodoxe Sfântul Nicolae, din Hamilton, Ontario (Nikoljnik Press, 2005 - Pr. Teodor Jurewicz)Noii Martiri ai Iugoslaviei sunt comemoraţi toţi, împreună, pe 13 septembrie, dar o parte dintre ei sunt, de asemenea, cinstiţi în mod aparte - acolo unde se ştie - exact în ziua martiriului lor. Ziua de 22 aprilie este Ziua de cinstire a prizonierilor din Tabăra de concentrare Jasenovac.

Icoana prezentată în articolul de faţă este o icoană deosebit de plină de înflăcărare, pentru că există încă printre noi supravieţuitori ai terorii ustaşilor din Al Doilea Război Mondial, şi mulţi alţii ai căror persoane dragi şi-au găsit martiriul. Mai mult decât atât, este o icoană importantă, în măsura în care mărturiseşte prin ea nu doar credinţa acestor martiri, ci şi despre genocidul în sine împotriva sârbilor, pe care mulţi îl ignoră, uitând sau negând că ar fi avut loc.

O mare întinsă de martiri încununaţi se află înfăţişată înaintea unui fundal care arată Tabăra de concentrare Jasenovac în colţul din stânga sus, cu ziduri gri ameninţătoare, sârmă ghimpată şi turnuri de pază. Bisericile din Jasenovac (distruse, din păcate, acum a doua oară de către croaţi) şi Glina (incendiată până la cenuşă, cu 500 de sârbi în ea) sunt reprezentate central, în timp ce colţul din dreapta sus arată una dintre numeroasele peşteri din Lika, Dalmaţia, Bosnia sau Herţegovina, devenite mormânt pentru numeroşi nevinovaţi. În prim-planul inferior se află un râu, poate Sava, Una, Vrba sau Drina, toate purtând odată trupurile ucise şi torturate. Martirii poartă cruci şi par împăcaţi, acceptând martiriul. Numele celor din prim-plan sunt indicate individual, cu o inscripţie în interiorul aurei.

Ceea ce mişcă pe mulţi dintre noi, atunci când vedem această frescă, este că aceşti Noi Martiri sunt fiecare în parte fie un ţăran, altul student, altul profesor cu elevii săi, o călugăriţă, o bătrână, altul preot, altul episcop, un copil. Toţi au fost ucişi pentru simplul fapt că au fost botezaţi şi că mărturiseau Credinţa Ortodoxă. Pentru aceasta, sunt încununaţi ca Mucenici; Hristos îi binecuvântează, în timp ce, din cele două părţi laterale, Sfântul Ioan Botezătorul (patronul Bisericii Jasenovac) şi Sfântul Sava (patronul poporului sârb) intervin în numele poporului lor.

Conform unor cercetători recenţi, cum ar fi Tomislav Dulic, numărul celor ucişi la Jasenovac - oraş aflat la aproximativ 100 km sud-est de Zagreb - este de circa 100 000 (peste jumătate din victime fiind de origine sârbă), ceea ce face din Jasenovac cel mai mare lagăr de exterminare din Balcani şi unul dintre cele mai mari din Europa. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ocuparea nazistă a Iugoslaviei, ustaşii au obţinut crearea unui stat croat independent, protejat de germani şi italieni. Guvernarea ustaşilor lui  Ante Pavelić a durat doar 60 de luni, fiind marcată de represalii antisârbeşti, antiromâneşti (împotriva aromânilor/vlahilor prezenţi pe teritoriul Iugoslaviei şi controlat de puterile Axei), antisemite şi antirrome. Prizonierii erau aduşi în lagăr fără vreun proces sau judecată, destinaţi practic lichidării imediate cu mitralierele. Condiţiile de trai din lagăr erau tipice unui lagăr nazist al morţii: hrană puţină, condiţii grele, cruzimea gărzilor ustaşe. Conform teoriei rasiale a ustaşilor, atât vlahii/românii, cât şi sârbii făceau parte din aceeaşi "rasă degenerată". Înfrângerea de la Stalingrad, prin contraofensiva sovietică, a marcat începutul sfârşitului pentru regimul lui Pavelić. Mussolini şi fascismul italian fiind înlăturaţi de la putere în iulie 1943. Armata germană pierde iniţiativa pe frontul de răsărit şi se apropie cu paşi repezi de colaps. Cu toate că mulţi ustaşi s-au făcut vinovaţi pentru infracţiuni în timpul războiului, au fost totuşi asistaţi în evadarea lor de către Biserica Romano-Catolică din Croaţia, prin coridoare clandestine.

"Pentru noi, cei creştini ortodocşi, acesta nu este „Oraşul morţilor", ci "Oraşul celor Vii", pentru că, la Dumnezeu, toţi Martirii - victimele de la Jasenovac - sunt în viaţă. Victimele nevinovate ale marelui martiriu de la Jasenovac trăiesc în inimile noastre, precum şi în sufletele noastre, în rugăciunea de vrednică pomenire. Toţi, împreună cu noi, aşteaptă Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină".

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023