Sfinţii Mucenici Teodor din Perge, în Pamfilia, maica sa Filipa, Socrate, Dionisie şi Dioscor

Icoana cu scena martiriului Sfinţilor Mucenici Teodor din Perge, maica sa Filipa, Socrate, Dionisie şi DioscorÎn timpul domniei împăratului Antoninus Pius (138-161), când bărbaţii tineri robuşti şi sănătoşi erau luaţi pentru serviciul militar în Perge, în Pamfilia, şi frumosul şi tânărul Teodor împreună cu alţi tineri au fost duşi la guvernatorul Teodot.

Guvernatorul le-a poruncit tinerilor să aducă jertfă idolilor, dar Teodor nu s-a supus, rămânând indiferent la onoruri sau ameninţări. Drept urmare, guvernatorul a poruncit să fie aşezat pe un platon înroşit şi să se toarne smoală peste el. Dintr-o dată, însă, s-a provocat un cutremur, iar un torent de apă a ieşit din pământ şi a stins focul.

Sfântul Mucenic Teodor a rămas, astfel, nevătămat şi a dat slavă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, însă, guvernatorul l-a acuzat de vrăjitorie, aşa încât Sfântul Teodor i-a sugerat guvernatorului să încerce puterea zeilor aceluia, punându-l pe preotul păgân Dioscor să treacă prin aceleaşi încercări.

Guvernatorul i-a cerut lui Dioscor să se întindă pe platoul înroşit şi să-l cheme pe Zeus în ajutor. Dioscor i-a spus că niciun creştin nu este vrăjitor, şi că de acum credea şi el în Hristos şi era pregătit să arunce idolul lui Zeus în foc, pentru a vedea dacă Zeus se poate apăra. Din nou, însă, guvernatorul i-a poruncit să urce pe platoul fierbinte. Atunci, Dioscor a căzut în genunchi înaintea Sfântului Teodor, cerându-i să se roage pentru el. Apoi s-a urcat pe platou, strigând: „Îţi mulţumesc, Doamne Iisuse Hristoase, că m-ai numărat între slujitorii Tăi. Primeşte-mi sufletul, în pace”. Astfel, s-a mutat la Domnul pe dată, fiind scăpat de chinurile groaznice care l-ar fi aşteptat, iar creştinii au venit şi i-au îngropat trupul.

Cu toate acestea, au continuat să-l chinuie pe Sfântul Teodor. L-au legat de cai sălbatici, care au început să alerge şi-i târau trupul pe pământ. Numai că, la zidurile oraşului, caii au căzut şi s-au prăbuşit, iar Mucenicul Teodor a rămas iarăşi nevătămat. Doi soldaţi, Socrate şi Dionisie, au văzut cum un car de foc a coborât din Ceruri până la Sfântul Teodor, pe care Mucenicul a fost pusrtat şi dus înaintea scaunului de judecată al guvernatorului.

Soldaţii, uimiţi, au strigat: „Mare este Dumnezeul creştinilor!”. Au fost şi ei arestaţi, aşă încât a doua zi i-au aruncat într-un cuptor încins, împreună cu Mucenicul Teodor. Dar o rouă cerească a răcit cuptorul, iar Sfinţii au rămas în viaţă, cântând cântări lui Dumnezeu, în cuptor.

Dimineaţa, guvernatorul le-a ordonat soldaţilor să vadă trupurile arse ale Mucenicilor. Soldaţii s-au întors şi au raportat că cei trei tineri erau nevătămaţi. Maica Sfântului Teodor, Filipa, a venit şi i-a încurajat pe Mucenici, în jertfa lor.

Guvernatorul i-a spus Filipei să-şi salveze fiul, îndemnându-l să aducă jertfă idolilor. Sfânta Filipa a amintit că, atunci când s-a născut fiul ei, i se arătase că va fi răstignit pentru Hristos. Auzind acest lucru, guvernatorul le-a poruncit să-l scoată pe Teodor din cuptor şi să-l răstignească, lăsându-i pe Socrate şi Dionisie în cuptor şi străpungându-i cu suliţe. Sfântul Teodor a rămas atârnat pe cruce timp de trei zile, înălţând rugăciuni către Dumnezeu, până când, în cele din urmă, a trecut la cele veşnice, spunând: „Ava, Părinte, primeşte duhul meu”. Maica lui Teodor, Filipa, a fost şi ea decapitată, prin sabie.

Sfinţii Mucenici Teodor din Perge (Pamfilia), maica sa Filipa, Socrate, Dionisie şi Dioscor sunt cinstiţi în mod aparte în data de 19 aprilie, în fiecare an.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023