Pe când Dacian era guvernator al Spaniei, în timpul domniei lui Dioclețian și a lui Maximian, a izbucnit o persecuție împotriva creștinilor, care a ajuns și la Complutum, acum numită Alcala de Henares (parte a Comunității din Madrid), unde un edict în acest sens a fost citit în piață.
În acea vreme, Iust, care avea treisprezece ani, și Pastor, care avea doar șapte ani, mergând la școală, au auzit despre chinurile pe care creștinii le sufereau pe nedrept. Înflăcărați de râvna dumnezeiască, și-au dorit să ia parte la biruințele acelora. Aruncându-și deoparte tăblițele pe care le foloseau pentru a scrie, au fugit la reședința guvernatorului Dacian, care îi chestiona pe mărturisitori.
Acolo, au depus mărturie despre credința lor până la martiriu, în ciuda vârstei fragede pe care o aveau, întărindu-i pe ceilalți creștini în încercările lor și mărturisind lui Dacian că refuzau să jertfească idolilor - ceea ce i-a făcut să se minuneze, pe soldați și mulțimea. Dacian a încercat să-i cucerească oferindu-le daruri, dar nu a reușit să-i convingă. Ei au fost biciuiți cu cruzime, pentru că denunțau religia romană, dar au răbdat aceste chinuri, cu mare curaj, întărindu-se reciproc, Mai mult, pentru a câșțiga încununarea veșnică, cei doi și-au exprimat dorința de a suferi și mai multe încercări.
Când guvernatorul a fost informat despre statornicia lor, a poruncit ca aceștia să fie decapitați. Această sentință a fost executată, în anul 304 după Hristos, pe un câmp din apropierea cetății, iar trupurile lor au fost îngropate, de creștini, chiar în acel loc pe care sângele lor l-a sfințit.
VĂ INFORMĂM CĂ: în data de 2 septembrie, va avea loc Sfințirea Bisericii Mânăstirii Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia, din localitatea Crângu, Județul Teleorman. Slujba Arhierească va fi săvârșită de
PS Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului.
La început obşte de maici, din 2004 mânăstirea a devenit de călugări. În sfântul lăcaș se află părticele din sfintele moaște ale Sfântului Mucenic Haralambie, ale Sfântului Ioan Botezătorul, ale Sfintei Paraschevi şi ale Sfântului Episcop Clement de Ahridon. Tot aici se află și o Icoană a Maicii Domnului (izvorâtoare de lacrimi, în 2009), oferită în 2007 de către Primarul Orașului Bușteni, Emanoil Savin, care o păstra cu sfințenie de mai multe generații dar care, într-o noapte, a visat-O pe Maica Domnului cerându-i să o dăruiască Mănăstirii din Crângu, despre care acesta nici măcar nu auzise vreodată.
Ulterior, acolo avea să fie construită o mică bisericuță (paraclis). Mai târziu, în anul 392, în același loc [pe atunci, Spania], Sfântul Sfințit Paulin de Nola1 (22 iunie) și soția sa Terasia, urmau să-și îngroape propriul fiu, Celsus - lângă mormântul Sfinților Mucenici Iust și Pastor din Complutum,
Sfintele moaște ale lui Iust și Pastor au fost descoperite în secolul al VIII-lea și duse la Huesca. În 1568, ele au fost purtate înapoi la Alcala de Henares și îngropate sub Altarul mare al magistralei Catedrale din oraș a Sfinților Iust și Pastor, cunoscută sub numele de "Catedrala Sfinților Copii Iust și Pastor din Alcala de Henares" (noua construcție aparținând catolicilor).
Construită între 1497 și 1514, vechea catedrală este încă folosită zilnic, iar mormântul Sfinților este accesibil publicului. Cei doi Sfinți copii sunt considerați, astăzi, ocrotitorii Alcalei.
Racla cu sfintele moaște ale Sfinților Iust și Pastor
Amintirea specială a muceniciei Sfinților Iust și Pastor, care apar menționați în scrierile poetului roman creștin Prudentie2, se face pe 6 august, însă dat fiind Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos din aceeași zi, aceasta dintâi rămâne mai puțin cunoscută în rândul credincioșilor.
O Bazilică închinată Sfinților Iust și Pastor se mai găsește și în Barcelona, aparținând catolicilor, ridicată în secolul al XVI-lea. De asemenea, Catedrala Narbonne din sudul Franței este închinată acelorași Sfinți copii.
Catedrala Narbonne Spre slava lui Dumnezeu - o cercetare, traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, realizată în iulie 2023.
1Sfântul Sfințit Paulin de Nola, născut la Bordeaux în jurul anului 353, a trecut la cele veșnice în ziua de 22 iunie 431, fiind un aristocrat și poet galo-roman care, după o carieră politică strălucită, a îmbrățișat viața religioasă, devenind preot și mai apoi Episcop de Nole.
Bucurându-se de un mare prestigiu politic și religios, el a fost la vremea sa exemplul emblematic al unei convertiri aristocratice la ascetismul creștin. Figură importantă a Imperiului Roman târziu marcat de invaziile barbare și renașterea păgânismului, Paulin rămâne, însă, în zona de interes a cercetătorilor moderni, mai ales în ce privește influența operei sale în contextul dezvoltării monahismului creștin apusean.
2Aurelius Prudentius Clemens a fost un poet creștin roman, născut în provincia romană Tarraconensis (acum nordul Spaniei) în 348. Probabil a murit în Peninsula Iberică, posibil în jurul anului 413.
Prudentie a practicat dreptul, cu oarecare succes, și a fost de două ori guvernator provincial, probabil în țara sa natală, înainte ca împăratul Teodosie I să-l cheme la Curte. Spre sfârșitul vieții sale (poate în jurul anului 392), Prudentie s-a retras din viața publică, pentru a deveni ascet, postind până seara și abținându-se în întregime de la consumul de carne. A scris poezii, imnuri și lucrări în apărarea creștinismului. Prudentie a adunat, mai târziu, poeziile creștine scrise în acea perioadă și a adăugat o prefață, pe care el însuși a datat-o în 405. Poezia lui Prudentie este influențată de autorii creștini timpurii, cum ar fi Tertulian și Sfântul Ambrozie, precum și de Biblie și de faptele martirilor. Odată cu fuzionarea creștinismului cu cultura clasică, Prudentie a devenit unul dintre cei mai populari autori medievali.