Sfinţii Mucenici Fructozie, Augurie şi Evloghie

Sfântul Mucenic Fructozie, Episcop de TarragonaSfântul Fructozie a trăit pe vremea persecuţiei pornite de Valerian şi Gallienus, din secolul al III-lea, în timpul consulatului lui Emilianus şi Bassus.

În ziua de Duminică, 16 ianuarie 259, Episcopul Fructozie din Tarragona, din Spania, a fost prins, odată cu diaconii săi Augurie şi Evloghie. Episcopul se retrăsese deja în chilia sa, când soldaţii din Legiunea a VII-a Gemina au năvălit peste el. Auzindu-i că se apropiau, acesta a ieşit în întâmpinarea lor.

„Vino cu noi”, i-au spus ei, „Proconsulul te cheamă, pe tine şi pe diaconii tăi”.

Când au ajuns acolo, au fost arestaţi şi închişi într-o carceră în care se aflau şi alţi creştini. Aceia l-au mângâiat pe Episcop, rugându-l să-i pomenească şi pe ei. A doua zi, Episcopul Fructozie îl boteza pe Rogatianus, în închisoare.

Vineri, 21 ianuarie, Episcopul Fructozie şi diaconii săi au fost scoşi pentru audiere. La cererea Proconsulului Emilianus, Episcopul şi diaconii săi au fost aduşi înainte. Proconsulul l-a întrebat pe Sfântul Fructozie, dacă era la curent cu ordinele împăraţilor.

„Nu cunosc ordinele lor”, a răspuns el, „sunt creştin”.

Emilianus a spus: „Au ordonat să te închini zeilor”.

Episcopul Fructozie a răspuns: „Mă închin Aceluia Unul, Care a făcut cerul şi pământul şi toate cele ce sunt în ele” (conf. Faptele Apostolilor 4:24).

Atunci, Proconsulul a întrebat: „Ştii că zeii există?”.

"- Nu," a răspuns Episcopul, „nu”.

„Vei şti, după asta”.

Episcopul Fructozie şi-a ridicat ochii către cer şi a început să se roage.

Proconsulul a spus: „Zeii trebuie să fie ascultaţi, cu teamă, şi adoraţi. Dacă zeilor nu li se aduce închinare, atunci nici chipurile împăraţilor nu sunt adorate”.

Proconsulul Emilianus i-a mai spus, şi lui Augurie: „Nu asculta cuvintele lui Fructozie”.

Diaconul Augurie a răspuns: „Mă închin lui Dumnezeu Cel Atotputernic”.

Întorcându-se către Diaconul Evloghie, Proconsulul Emilianus a întrebat: „Nu te închini şi la Fructozie?".

„Nu”, a spus diaconul, „nu mă închin lui Fructozie, ci mă închin Celui Căruia I se închină el”.

Emilianus l-a întrebat pe Sfântul Fructozie: „Eşti Episcop?”.

Sfântul Episcop a răspuns: „Da, sunt”.

"- Ai fost", a zis Emilianus, apoi a ordonat să fie arşi de vii.

În timp ce Sfântul Fructozie şi diaconii săi erau duşi la amfiteatru, mulţi oameni s-au simţit atraşi de ei, pentru că Episcopul era iubit atât de creştini, cât şi de păgâni. Creştinii nu erau trişti, ci fericiţi, pentru că ştiau că, prin martiriu, Sfinţii vor moşteni viaţa veşnică.

Atunci când i s-a oferit o ceaşcă de vin îmbătător, Sfântul Fructozie a refuzat, spunând: „Nu a sosit încă timpul să întrerup postul”. În acele zile, creştinii nu mâncau şi nu beau nimic miercurea şi vinerea, decât după apusul soarelui.

Intrând ei în amfiteatru, citeţul Augustalie i-a cerut Episcopului să-i permită să-i scoată sandalele.

Sfântul Fructozie a răspuns: „Nu, fiul meu. Îmi voi scoate eu propriile sandale”.

Un creştin, pe numele lui, Felix l-a prins de mână pe Episcop şi i-a cerut să-l pomenească şi pe el. Mucenicul a asigurat că va pomeni întreaga Biserică sobornicească, de la răsărit şi până la apus.

Apoi, a sosit vremea ca mucenicii să primească cununile slavei netrecătoare, pregătite lor. Ofiţerii care i-au arestat stăteau în apropiere, în timp ce Episcopul Fructozie se adresa mulţimii, cu voce tare. El spunea oamenilor, că nu vor rămâne mult timp fără păstor şi că făgăduinţele Domnului nu îi vor părăsi nici în această viaţă, nici în cea viitoare. Sfântul a adăugat, că sentinţa la care urma să fie martori, nu reprezenta decât slăbiciunea unui singur ceas.

Cei trei Mucenici au fost legaţi de stâlpi şi a fost aprins focul. Când flăcările le-au ars legăturile, ei au îngenuncheat şi şi-au întins braţele în forma Sfintei Cruci. Au continuat să se roage, în mijlocul focului, până când sufletele lor au părăsit trupurile.

Martiriul Sfinţolor Mucenici Fructozie, Episcop de Tarragona, şi Diaconii Augurie şi EvloghieMulţi au văzut Cerurile deschise, iar pe cei trei mucenici purtând cununi şi urcând către Cer. Ei i-au arătat lui Emilianus slava Mucenicilor, dar acela nu mai era în stare să-i privească.

Ruinele amfiteatrului - locul martiriului Sfinţilor Mucenici Fructozie, Augurie şi EvloghieÎn noaptea aceea, creştinii au mers la amfiteatru, pentru a stinge focul şi a strânge laolaltă sfintele moaşte ale Sfinţilor Mucenici. Fiecare, însă, a luat o părticică pentru sine. Sfântul Fructozie le apărea în faţă, mai târziu, creştinilor, mustrându-i pentru această împărţire şi spunându-le că n-au procedat bine. El le-a poruncit să pună laolaltă, fără amânare, toate părticelele din sfintele sale moaşte. Sfintele moaşte au fost duse, astfel, în biserică, fiind îngropate sub Sfântul Altar.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022