Publicat pe 28.02.2024

Sfinții Cuvioși Varnava, Sofronie și Hristofor, ctitorii Mânăstirii Sumela (Panagia, Icoana Semnului, Mânăstirea Sumela)

 

 

 

Pentru data de 18 august, între numele altor Sfinți cinstiți în mod aparte, Sinaxarele românești prevăd, din vechime, și numele Sfinților "Cuvioși Parinți ai noștri: Varnava, Sofronie și Hristofor, care s-au mântuit la anul patru sute doisprezece". Alte date nu apar menționate, iar din sinaxarele rămase în alte limbi mai aflăm că "Sfinții Varnava și nepotul său Sofronie au fost atenieni, au viețuit pe Muntele Mela lângă Trapezunt, în Asia Mică. S-au mutat la Domnul în anul 412". Despre Sfântul Hristofor, nu aflăm înregistrări.

 

Căutând între alte documente istorice, legate de renumita Mânăstire Sumela, aflăm, însă, destul de multe amănunte salvate de istorici, întrucât Sfinții Varnava, Sofronie și Hristofor sunt înregistrați ca fiind "ctitorii Mânăstirii Sumela".

 

Sfinții Cuvioșii noștri Părinți Varnava și Sofronie au fost întemeietorii Mânăstirii Panagia (Panaghia, Panajia) din Sumela Trapezunt-ului, la sfârșitul secolului al IV-lea.

 

Panagia, în greacă (pan+agia), înseamnă "Preasfânta", fiind una dintre numirile Fecioarei Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Cele mai multe biserici grecești închinate Maicii Domnului sunt numite “Panagia”; numirea occidentală standard de "Sfânta Maria" fiind rar folosită în Răsăritul Ortodox, deoarece Maica Domnului este considerată cea mai Sfântă dintre toate ființele create și, prin urmare, este numită cu un statut mai înalt decât Sfinții.

 

Panaghia mai este însă, deopotrivă, și termenul pentru desemnarea unui anumit tip de Icoană a Maicii Domnului: Icoana în care Maica Domnului este înfățișată direct privitorului, de obicei prin întreaga statură, cu mâinile în poziția Oranta (brațele ridicate și întinse, cu palmele deschise spre exterior, în gestul tradițional al rugăciunii de mijlocire) și cu un medalion care dezvăluie Chipul lui Hristos ca Prunc, între ele. Acest medalion Îl reprezintă simbolic pe Iisus în pântecele Fecioarei Maria în momentul Întrupării. Acest tip de icoană se mai numește și Platicentra în greacă, literalmente însemnând “mai încăpătoare” - poetic, prin primirea Creatorului universului în pântecele ei, Preasfânta Fecioară Maria devenind "Platytera ton ouranon", "Mai încăpătoare decât Cerurile". Acest tip este, de asemenea, uneori numit "Fecioara Semnului" sau "Doamna noastră a Semnului", cu referire la Isaia 7:14: "Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel".

 

O astfel de Icoană este adesea plasată în interiorul absidei care se ridică direct deasupra Altarului bisericilor ortodoxe. Spre deosebire de mozaicurile religioase standard care au de obicei fundaluri aurii, Platytera este adesea reprezentată pe un fundal albastru închis, uneori punctat cu stele aurii - cu referire la Ceruri. Ca și în cazul majorității icoanelor ortodoxe ale Preasfintei Fecioare Maria, literele ΜΡ ΘΥ (prescurtare pentru ΜΗΤΗΡ ΘΕΟΥ - "Maica Domnului") sunt de obicei plasate în partea stângă sus și în dreapta aurei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

 

Prin extinderea acestui ultim sens, tot "panagia" este numit și engolpionul cu Icoana Maicii Domnului, purtat de episcopii ortodocși. Când un episcop ortodox este înveșmântat pentru Sfânta Liturghie sau o altă slujbă, el poartă o "panagie" și o cruce pectorală pe deasupra veșmintelor. Întâistătătorul unei Biserici autocefale, atunci când este înveșmântat pe deplin, poartă o panagie, o cruce pectorală și un engolpion al lui Iisus. În cazul episcopilor, panagia este adesea detaliul care, pentru observatorul ocazional, distinge un episcop, de un preot sau călugăr.

 

Panaghia se mai poate referi, de asemenea, la Prosfora (Prescura, Ἄρτος της Παναγίας, Ártos tēs Panagías,), "Pâinea Preasfintei", care este binecuvântată solemn în cinstea Maicii Domnului în timpul Sfintei Liturghii. Din această pâine, un triunghi mare în cinstea Maicii Domnului este tăiat și așezat pe Sfântul Disc, în timpul pregătirii Sfintei Liturghii. Restul pâinii este binecuvântat deasupra Sfintei Mese (a Altarului) în timpul Imnului Axion Estin (Vrednică Ești). Preotul face semnul Sfintei Cruci, cu Panaghia, peste Sfintele Taine (Trupul și Sângele sfințite ale lui Hristos).

 

În unele mânăstiri există o ceremonie specială legată de consumarea Panagiei în trapeză, numită "Ridicarea Panaghiei", după Sfânta Liturghie, când o părticică triunghiulară este tăiată din Prescură, așezată pe o tavă și purtată în procesiune de la biserica principală, la trapeză, înaintea călugărilor. După masă, responsabilul cu aceasta, se pleacă înaintea fraților: "Binecuvântați-mă, Sfințiți Părinți, și iertați-mă pe mine păcătosul!", la care obștea, aplecată, răspunde: "Dumnezeu să te ierte și să te miluiască!". Apoi, luând Panaghia în vârful degetelor, o ridică: "Mare este numele", iar obștea continuă cu "Preasfintei Treimi". "Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, ajută-ne!". "Pentru rugăciunile Ei, Dumnezeule, miluiește-ne și ne mântuiește". Se fac două cântări, în timp ce acela, însoțit de un cleric cu o cădelniță în mână, oferă Panaghia celor adunați, fiecare luând o bucată între degete, o trece prin fumul de tămâie și apoi o consumă ca binecuvântare. Cel mai vechi manuscris cunoscut care a supraviețuit conține ritualul "Ridicării Panaghiei" se găsește între manuscrisele păstrate la Dumbarton Oaks, lângă Washington, DC.

 

Rânduiala "Ridicării Panaghiei" își are originea în vremea Sfinților Apostoli când, după Învierea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh, înainte ca Sfinții Apostoli să se răspândeasca pentru propovăduire, cinând împreună, lăsau un loc gol în capul mesei, spre care așezau o bucată de pâine, considerată "a lui Hristos”. După cină, aducând mulțumire, împărțeau din acea bucată, ridicând-o și zicând: ”Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”. "Mare este numele Preasfintei Treimi. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne nouă!”. Aceasta s-a întâmplat, până la vremea Adormirii Maicii Domnului. La trei zile după înmormântarea Născătoarei de Dumnezeu, când se ridicau de la masă, au ridicat și bucata de pâine "a lui Hristos", adăugând: "Mare este numele”... Atunci, Maica Domnului le-a apărut în aer, vie, ca pe un nor, zicându-le: "Bucurați-vă! Eu sunt cu voi în toate zilele”. Atunci, ucenicii, uimiți cu totul, în loc de "Doamne Iisuse Hristoase...”, au strigat: ”Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă”. Imediat, au mers la mormântul Maicii Domnului, și n-au găsit trupul Dânsei. Înviase și Se înălțase la Ceruri, unde împărățește cu Hristos in veci.

 

Potrivit datelor istorice salvate până la noi, acești doi Sfinți, care erau rude (Varnava era unchiul, iar Sofronie era nepotul său) s-au născut și au crescut în Atena, în secolul al IV-lea. Numele din lume al lui Varnava a fost Vasile, iar cel al nepotului său Soterihos.

 

În timp ce slujea Sfânta Liturghie, Varnava, printr-o arătare minunată, a primit poruncă de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să meargă de la Atena în Trapezunt, pentru a construi acolo o mânăstire. Cu ocrotirea Icoanei Panaghia Ateniotisa, pictată de Sfântul Evanghelist Luca, cei doi au depășit multe pericole și greutăți în partea neprimitoare a Muntelui Melas, unde în anul 386 au zidit faimoasa Mânăstire Panaghia din Sumela, făcând-o de acum lăcaș al Icoanei Ateniotisa.

 

 

Panaghia SumelaÎn drum spre Trapezunt, au mers însă la Sfântul Munte, și mai precis la Mănăstirea Vatoped, unde starețul i-a primit cu respect, bucurându-se amândoi de ospitalitatea mânăstirii timp de o săptămână. Deși starețul voia să-i rețină acolo, pentru ca obștea să fie câștigată prin prezența lor, el a fost obligat tot prin minune să-i lase să plece, astfel încât să poată împlini porunca dată de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

 

În mânăstirea pe care au construit-o, cei doi Sfinți au dus o viață de sfințenie, iar istoricii notează că amândoi s-au mutat la Domnul în aceeași zi, în anul 412.

 

Mulți au început să meargă în pelerinaj la Panagia Sumeliotisa ("Preasfânta din Sumela", fostă Ateniotisa - "Preasfânta din Atena") și mânăstirea se bucura de renume, prosperitate și favoare imperială. Dar mai târziu, când barbarii au început să invadeze locul, mânăstirea a cunoscut un declin, fiind în cele din urmă pustiită. Sfântul lăcaș a fost jefuit și au existat încercări eșuate ale invadatorilor de a distruge Icoana, dar călugării s-au întors și mânăstirea a înflorit din nou, până în secolul al VII-lea, când musulmanii i-au ucis cu cruzime pe călugări.

 

 

După un timp, Panaghia s-a arătat unui agricultor fără carte, din apropiere, mai exact din Gazara, pe nume Hristofor, și l-a trimis la mânăstirea aflată în ruine, pentru a o reînnoi și a o reînvia. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a continuat să-l îndrume, în timp ce se muta la mânăstire, unde a descoperit că Biserica-Peșteră și Icoana fuseseră în mod minunat salvate. Maica Domnului Însăși l-a învățat să citească și, în cele din urmă, alți bărbați au venit să i se alăture. Pelerinii s-au întors acolo și s-au săvârșit minuni mari prin Icoană - și cei posedați erau vindecați. Împărații bizantini au devenit ocrotitori ai mânăstirii. Unul dintre ei, Alexie Comnenul al II-lea (+1330), venea personal la mânăstire, mulțumind pentru că fusese scăpat de la moarte.

 

Despre Sfântul Hristofor din Trapezunt, întemeietorul Mânăstirii Panaghia Sumela, mai găsim, în scrierile istorice mai noi, alte date, după cum urmează.

 

Cuviosul Părintele nostru Hristofor s-a născut în satul Gazarii din Trapezunt (astăzi Trabzon) din regiunea Pontus. Era agricultor. Odată, în timp ce Hristofor își cultiva pământul, cu o pereche de boi, i S-a arătat Panaghia. Dânsa i-a spus: "O copile, Hristofor, ridică-te repede și stai în picioare". Hristofor s-a prăbușit la pământ când a auzit vocea. Panaghia l-a prins apoi de mână și l-a ajutat să se ridice. Dânsa a continuat, zicând: "Ia seama la ce îți voi spune, Hristofor. Ești un creștin care Îi mărturisește pe Hristos și pe Maica Sa".

 

Hristofor I-a răspuns: "Da, Doamna mea, mărturisesc și cinstesc pe Hristos și pe Tine, o, Doamnă Născătoare de Dumnezeu". Panaghia i-a spus lui Hristofor: "Vreau să părăsești viața de agricultor și să devii al meu. Trebuie să mergi la Muntele Mela. Odată ajuns acolo, Îmi vei reînnoi și revigora lăcașul împărătesc. Prin urmare, lasă-ți boii și plugul pe câmp. Arată-te înaintea Episcopului și dezvăluie-i tot ce ți-am spus și spune-i că te va hirotoni preot”. Când Hristofor a auzit aceasta, a spus Panaghiei: "Cum poate să fie aceasta? Nu numai că nu-s vrednic să devin preot, dar sunt și analfabet". Născătoarea de Dumnezeu a răspuns: "Ascultă și nu te opune voii Mele! Fă cum îți poruncesc să faci, iar în ce privește nepriceperea ta de carte, mă voi ocupa eu". Imediat, Panaghia a dispărut.

 

Fără să piardă timpul, Hristofor a plecat și, în acea seară, a adormit pe drum. Între timp, Panaghia S-a arătat Episcopului din Trapezunt și i-a spus: "Știi cine sunt?". Episcopul a răspuns: "Știu că ești Maica Vieții și a Domnului nostru, Dumnezeul și Mântuitorul Iisus Hristos". Apoi Dânsa a răspuns: "Atunci acceptă ceea ce te voi sfătui să faci, și asigură-te că vei duce totul la bun sfârșit. Astăzi, un om va veni la tine. Are șase degete la mâna dreaptă. Rânduiește-l ca preot pentru mânăstirea mea de pe Muntele Mela, unde să fie trimis imediat". După ce a rostit îndemnul, a dispărut. În dimineața următoare, Episcopul le-a vorbit colegilor săi preoți despre viziunea pe care o avusese cu Panaghia.

 

După Sfânta Liturghie, Episcopul l-a văzut pe Hristofor, care era îmbrăcat ca un agricultor, apropiindu-se de el. Hristofor s-a închinat în fața Episcopului și i-a arătat mâna dreaptă. Episcopul s-a întors, apoi, către credincioșii adunați în biserică, zicând: "Iată fiii mei, pe el mi l-a dezvăluit Panaghia în timp ce dormeam". A doua zi, Episcopul l-a luat pe Hristofor și l-a hirotonit diacon. În a treia zi, l-a hirotonit preot. El i-a dat veșminte preoțești, rânduiala Sfintei Liturghii într-un manual și Sfânta Biblie. Curând, lui Hristofor i s-a dat binecuvântarea de a pleca în pace.

 

Hristofor s-a întors apoi la ferma lui, unde și-a găsit animalele mâncând. Apoi, a văzut o lumină orbitoare și a știut că Născătoarea de Dumnezeu îi apărea din nou. A auzit-o spunându-i: "E bine că ai venit, copilul meu, Hristofor. Ai făcut tot ce ți-am spus să faci?”. Părintele Hristofor a răspuns: "S-a întâmplat totul așa după cum ai poruncit, Doamna mea!". Panaghia a spus, apoi: "Adu lucrurile pe care le țineai în mâini". Apoi, i-a arătat hainele preoțești, manualul Liturghiei și Evangheliile. Născăoarea de Dumnezeu i-a zis: "Acum că ai primit preoția, du-ți animalele la casa ta. Apoi, mergi în satul Kuspida. Mergi de-a lungul râului, urmând pârâul din sus. Curând vei ajunge la muntele unde locuiesc eu (Muntele Mela). După ce ajungi în acest loc sfânt, îți voi arăta ce trebuie să faci". Astfel, Sfântul Hristofor a fost îndrumat de Panaghia și nu a rătăcit niciodată calea. Curând a intrat într-o peșteră. La intrarea în această peșteră, a găsit biserica închinată Maicii Domnului. El L-a slăvit pe Dumnezeu și a îmbrățișat sfânta Icoană a Panaghiei Sumeliotisa.

 

Întrucât era vremea Vecerniei, Hristofor și-a îmbrăcat veșmintele preoțești și a tămâiat biserica. La un moment dat, Hristofor s-a întristat, pentru că nu putea citi rugăciunile Slujbei. Apoi, Panaghia i S-a arătat din nou Sfântului, a luat Evangheliile în mâinile Sale și i le-a dat, zicând: "Citește, preotule Hristofor! Fie ca harul Celui Care S-a născut din Mine, prin Mine, să te lumineze!". Deîndată, a avut loc o minune. Hristofor a deschis gura și citea cu ușurință (el, care nu cunoștea nici măcar literele!). Panaghia a zis, atunci: "Să știi, că totul este posibil cu Dumnezeu!". Panaghia i-a mai spus, apoi: "Nu te îndoi de nimic, păstrează această taină, în ascuns. Liturghisește cât de mult poți, în Sfântul Meu Lăcaș. Cântă totdeauna Trisaghionul la Utrenie și Vecernie, peste sfintele moaște ale slujitorilor Mei (Sfinții Varnava și Sofronie) care îți vor purta de grijă în vremuri de nevoie, astfel încât să nu obosești de multe osteneli. Să știi că Eu sunt cu voi, pentru a vă ajuta, pe voi și pe toți cei care rămân până în sfârșit în acest loc pe care l-am ales". După ce au fost rostite aceste cuvinte, Dânsa a dispărut. Această experiență dumnezeiască l-a transformat cu adevărat pe Hristofor. El a sporit în virtuți și a primit darul înainte-vederii. A primit atât de multe daruri, încât putea să spună pe de rost întreaga Evanghelie.

 

Foarte curând, mulți alți bărbați au venit să i se alăture în mânăstire, iar obștea monahală a crescut. După mai mulți ani, Sfântul Hristofor a început să se gândească la plecarea sa din această lume. Astfel, el a adunat călugării mânăstirii și le-a dat sfat cu privire la viața duhovnicească. Apoi, le-a cerut iertare călugărilor. După ce a rostit aceste cuvinte, a mers în cimitir și acolo s-a mutat la Domnul. După ce călugării au făcut toate Slujbele de Pomenire, au ales un membru al obștii lor ca nou stareț care, cu harul lui Dumnezeu, să reușească să imite toate virtuțile Sfântului Hristofor. Ziua specială de sărbătorire a Sfântului Hristofor este 18 august.

 

Mai aflăm, de asemenea, între lucrările descoperite și păstrate de istorici, o lucrare minunată: "Evanghelia Sfântului Hristofor". Este vorba despre o copie scrisă de mână a celor patru Evanghelii, până astăzi dovadă a minunii prin care Sfântul Hristofor a fost învățat de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să citească și să scrie.

 

 

Această Sfântă Evanghelie este, în fapt, un manuscris pe pergament, din secolul al VII-lea (datat de specialiști, cu anul aproximativ 690 după Hristos). Copertele sale constau din plăci de lemn, căptușite cu țesătură de mătase purpurie. În plus, pe față există decorațiuni imprimate, aurite, din argint. În centru, se află o Cruce mare care are cinci medalioane adâncite emailate înfățișând pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Preasfânta Fecioară Maria, pe Înaintemergătorul Domnului (Sfântul Ioan Botezătorul) și pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

 

Între știrile zilnice Lăcașuri Ortodoxe, cele referitoare la reluarea recentă a slujirii, fie ea și temporară (doar o dată pe an), în Mânăstirea Sumela - inclusiv transmisiuni video în direct și înregistrări audio-video de la aceste evenimente unice - au ocupat loc de frunte, cititorii noștri fiind familiarizați cu sfântul lăcaș. Totuși, reamintim că Sumela se află în Karadağ: în greacă, "Sou Melá" înseamnă "Muntele Negru (Întunecat)", între Munții Pontici, în districtul Maçka, din Provincia Trabzon a Turciei moderne.

 

Amplasată pe o stâncă abruptă, la o altitudine de aproximativ 1 200 de metri, este un sit de mare importanță istorică și culturală, precum și atracție turistică majoră în Parcul Național Altındere. Din cauza prăbușirilor de stânci, la 22 septembrie 2015, mânăstirea a fost închisă publicului, din motive de siguranță, pentru o perioadă de un an, urmărindu-se rezolvarea problemei; perioada a fost, ulterior, extinsă la trei ani. A fost redeschisă, pentru turiști, la 25 mai 2019. Mânăstirea este unul dintre cele mai importante locuri istorice și turistice din Trabzon. Ministerul turc al Culturii și Turismului plasează data întemeierii sfântului lăcaș în jurul anului 386 după Hristos, în vremea domniei Împăratului Teodosie I (375-395 după Hristos) - potrivit lucrării "Moștenirea Turciei Răsăritene: De la cele mai Vechi Așezări, la Islam", Macmillan Education, 2006. Jurnalistul și istoricul britanic William Miller (8 decembrie 1864 – 23 octombrie 1945), întărește faptul că "doi călugări atenieni numiți Varnava și Sofronie au întemeiat mânăstirea", devenită faimoasă pentru o Icoană a Maicii Domnului cunoscută sub numele de Panagia Gorgoepekos, despre care se spune că a fost pictată de Apostolul Luca.

 

În lunga sa istorie, mânăstirea a ajuns în ruină de mai multe ori și a fost restaurată de diverși împărați. În secolul VI după Hristos, a fost restaurată și extinsă de generalul bizantin Belizarie, la cererea împăratului Iustinian.

 

A ajuns la forma sa actuală în secolul al XIII-lea, în timpul Imperiului din Trapezunt. În timp ce împărații Vasile și Ioan al II-lea au înzestrat Mănăstirea cu bogății, pe vremea lui Alexie al III-lea (1349-1390) Sumela a cunoscut cea mai importantă înflorire, cercetătorii amintind istoria unui tânăr Alexie, salvat dintr-o furtună de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, rugat de Dânsa să restaureze mânăstirea. Un act vechi, datat cu anul 1365, confirmă libertatea și autonomia mânăstirii, împreună cu toate pământurile sale moștenite și cu dependițele; o scutește de toate taxele, cu excepția unei taxe de două ori pe an; și îi eliberează pe iobagii pe care colectorii de taxe din Matzouka îi luaseră ilegal, enumerând 40 de iobagi pe nume. La acea vreme, mânăstirii i se acorda anual o sumă, din fonduri imperiale. În vremea lui Manuel al III-lea, fiul lui Alexie al III-lea, și în timpul domniei Prinților ulteriori, Sumela a câștigat bogății suplimentare, din danii împărătești.

 

În urma cuceririi de către sultanul otoman Mahomed al II-lea în 1461, i s-a acordat protecția sultanului și i s-au acordat drepturi și privilegii care au fost reînnoite de către sultanii care au urmat. Mânăstirea a rămas o destinație populară pentru călugări și călători, de-a lungul anilor. În 1682 și în deceniile următoare, mânăstirea a găzduit o instituție de învățământ grecesc, bine cunoscută în regiune. Până la ocupația rusească a Trapezuntului (1916-1918), Mânăstirea Sumela a fost activă și a fost vizitată de călugări și în pelerinajele creștine și musulmane. În 1923, Imperiul Otoman s-a prăbușit și, după Războiul Național de Eliberare, Ataturk a fondat o republică turcă independentă. După 1923, Mânăstirea Sumela a fost abandonată, în urma schimbului de populație între Grecia și Turcia, așa cum era prevăzut în Tratatul de la Lausanne. În 1930, cei care au emigrat au întemeiat o nouă mânăstire, pe care au numit-o Noua Mânăstire Panaghia Sumela, pe pantele Muntelui Vermion, lângă satul Kastania, lângă Veria, în Macedonia-Grecia. Unele comori din vechea Mânăstire Sumela au fost duse în cea “nouă” din Grecia.

 

În 1930, părțile din lemn ale Mânăstirii Sumela au fost distruse de un incendiu, iar în anii următori alte părți ale Mânăstirii au fost avariate și jefuite de vânătorii de comori. Începând cu 25 mai 2019, Mânăstirea Sumela a devenit muzeu deschis vizitatorilor. Lucrările de restaurare au fost finanțate de Guvernul Turciei. Începând cu 2012, Guvernul Turc a finanțat lucrările de reconstrucție, iar Mânăstirea se bucură de renaștere, pentru pelerinii din Grecia, Georgia și Rusia. Funcția principală a Mânăstirii este, însă, aceea de "atracție turistică". Are vedere la păduri și râuri, făcând-o populară pentru estetica sa, precum și pentru semnificația sa culturală și religioasă.

 

La 15 august 2010, Sfânta Liturghie ortodoxă a fost autorizat să aibă loc în complexul Mânăstirii (vezi știrile Lăcașuri Ortodoxe), un permis special emis de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului devenind necesar pentru a o vizita chiar în 15 august, la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, când se oficiază Dumnezeiasca Liturghie. Doar 450 până la 500 de vizitatori au voie în interiorul Mânăstirii, iar ecrane mari sunt disponibile, pentru a urmări evenimentul, la o cafenea din apropiere.

 

În 2022, câteva materiale video înregistrau muzică modernă și dansuri pe sit-ul Mânăstirii. Pe fondul protestelor de pe internet, cum că mănăstirea istorică a fost transformată într-un club de dans, s-a emis explicația că aceasta a avut loc pentru a promova turismul.

 

Principalele elemente ale complexului mânăstiresc sunt biserica de pe stâncă, mai multe bisericuțe, bucătării, camere pentru studenți, o casă de oaspeți, o bibliotecă și un izvor sfânt venerat de creștinii ortodocși răsăriteni.

 

Un apeduct mare de la intrare, care furniza apă mânăstirii, este construit pe marginea stâncii. Intrarea în mânăstire se face pe o scară lungă și îngustă. Există o încăpere de pază, lângă intrare. Scările duc în jos, de acolo, spre curtea interioară. În stânga, în fața unei peșteri, există mai multe clădiri ale mânăstirii. Peștera, care a fost transformată în biserică, este centrul Mânăstirii. Biblioteca se află la dreapta.

 

Clădirea mare, cu balcon, din partea din față a stâncii, a fost folosită pentru chiliile călugărilor și pentru găzduirea oaspeților. Datează din 1840. Frescele mânăstirii, grav avariate din cauza vandalismului, au ca subiect principal scene biblice cu istoria lui Iisus și a Fecioarei Maria. În timpul lucrărilor de restaurare din 2015-2017, a fost descoperit un tunel secret, care duce către un loc despre care se crede că a servit ca lăcaș sau paraclis pentru creștini. De asemenea, au fost descoperite fresce nemaivăzute, care înfățișează Raiul și iadul, precum și viața și moartea.

 

O deosebit de importantă descoperire, lăsată special drept cuvânt de încheiere pentru prezenta lucrare, vă prezentăm în imaginile de mai jos. Este orba despre întâia tipăritură, în țara noastră, cu “Slujba Sf. Varnava și Sofronie din Atena și a Sf. Hristofor din Mela”, tipărită în București 1769, în limba greacă:

 

 

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în februarie 2024

Ajutaţi Mânăstirea Halmyris

Ajutaţi Mânăstirea Halmyris

Orice sumă ca ajutor poate fi depusă prin mandat poștal.

Adresa: Mânăstirea Halmyris, Murighiol, Tulcea, România
Pr. Arhim. Stareț Iov (Ion Archiudean)

Mai multe informații puteți afla pe

www.ManastireaHalmyris.ro și www.SfintiiEpictetSiAstion.ro

Slujbe live la duminici și sărbători

Transmisiuni in direct - slujbe

Vă anunţăm noutăţile

Parteneri

 

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți accesa conținutul Lăcașuri Ortodoxe EXCLUSIV prin e-mail, în sistem gratuit privat.