Aceşti slujitori credincioşi ai lui Hristos au suferit martiriul în timpul domniei împăratului Zeno (474-491). Guneric, conducătorul Regatului Vandal din Africa de Nord, pornise o persecuţie sălbatică împotriva ortodocşilor, la instigarea episcopilor arieni Chiril şi Valinard.
Credincioşii se adunaseră în secret într-una dintre biserici, pentru Dumnezeiasca Liturghie, când, dintr-o dată, luptătorii barbari au năvălit în biserică. Unii dintre închinători au fugit, dar 300 au rămas de bunăvoie şi, astfel, au fost chinuiţi şi decapitaţi.
Dintre cei 62 de clerici, doi au fost arşi de vii, iar celorlalţi şaizeci li s-au tăiat limbile. Prin puterea minunată a lui Dumnezeu, ei au continuat să predice şi să respingă erezia ariană.
Între Sfinţii Mucenici se aflau bătrâni, tineri şi familii intregi, dar toţi au rămas credincioşi lui Hristos şi Sfintei Sale Biserici. Au fost decapitaţi în anul 477.
În calendarele slave, aceşti Sfinţi Mucenici sunt cinstiţi pe 8 decembrie, iar în cele greceşti pe 7 decembrie.
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/