Sfântul Teofan cel Nou, Făcătorul de minuni din Dochiaru

Sfântul Teofan cel Nou, originar din orașul Ioannina, s-a născut în anul 1590. În tinerețe, a primit tunsura monahală în Muntele Athos, în Mânăstirea Dochiaru. Acolo, s-a îngrijit mai mult cum să-și mântuiască sufletul, decât ce să mănânce ori să bea, iar virtuțile sale ascunse s-au arătat tuturor. Drept urmare, mai târziu a fost ales stareț al acestei mânăstiri, pentru înaltele sale virtuți.

Într-o zi, Teofan a primit o scrisoare de la sora sa. Turcii îl luaseră pe fiul ei la Constantinopol pentru a-l face ienicer. Deîndată, Teofan a plecat la Constantinopol și a reușit să ajungă la nepotul său înainte de a fi făcut musulman (unele scrieri susțin că devenise deja musulman). În cele din urmă a reușit să-și elibereze nepotul și l-a dus la Muntele Athos, unde să se refugieze. Oferindu-i nepotului său adăpostire față de turci, Sfântul Teofan l-a binecuvântat să intre în viața monahală.

Frații, temându-se de răzbunare din partea turcilor, au început să murmure împotriva Sfântului. El, nevrând să fie cauză a discordiei și neînțelegerilor, s-a retras cu umilință împreună cu nepotul său, din Mânăstirea Dochiaru, a părăsit cu totul Sfântul Munte și a pornit spre Beroia.

Deși avuseseră ca scop întoarcerea în ținutul lor natal, Ioannina, au decis să rămână în Beroia. Acolo, în Schitul Sfântului Ioan Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Teofan a fost întâmpinat de frați și i s-a permis să își ridice o chilie (sau catismă) în pustie la aproximativ zece minute de Schit, în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Acolo a rămas cu nepotul său, în rugăciune, post, priveghere și asceză. Iar când călugării au început să se strângă în jurul Sfântului, el le-a devenit stareț și le-a hotărât o rânduială monahală de obște.

Când Schitul a început să devină aglomerat, pentru că avea deja peste cincizeci de frați, Sfântul s-a retras într-un loc nou la Naousa (Neguș), unde a zidit o biserică în cinstea Sfinților Arhangheli și a întemeiat acolo și o mânăstire închinată acestor Sfinți.

Când să înceapă ridicarea mânăstirii, meșterul constructor s-a opus locului inițial de fundare. Drept urmare, Sfântul a cerut un semn de la Sfinții Arhangheli. El a așezat schițele de construcție într-un loc și s-au rugat ca Sfinții Arhangheli să mute planurile în locul potrivit de mânăstire. Și, într-adevăr, planurile au fost găsite mai târziu pe locul indicat anterior de Sfântul Teofan.

Altădată, un urs a devorat măgarul folosit pentru transportarea materialelor necesare construirii lăcașului sfânt. Pentru aceasta, Sfântul a pus ursul să înlocuiască măgarul și să-i care povara.

În timp ce Sfântul construia mânăstirea, el l-a numit pe nepotul său stareț al Schitului Înaintemergătorului Domnului.

Până la sfârșitul zilelor sale, Sfântul Teofan nu a renunțat la îndrumarea călugărilor din Beroia și Naousa, aceia considerându-l Părintele lor comun. Dar când a avansat în ani, s-a izolat la chilia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în Beroia.

Sfântul s-a mutat la Domnul, la adânci bătrâneți, în Schitul Înaintemergătorul Domnului. Încă din timpul vieții, Domnul l-a proslăvit pe umilul Său Sfânt: salvând oamenii de la pierzare, a liniștit o furtună prin rugăciunea sa, a transformat apa de mare în apă bună de băut. Iar după trecerea sa la cele veșnice, Sfântul nu a părăsit niciodată oamenii, oferindu-le ajutorul, plin de har.

La scurt timp după mutarea sa la Domnul, călugării Schitului i-au așezat o parte din sfintele moaște între celelalte relicve din Schit, într-o raclă de argint, iar o altă parte a fost îngropată, într-un loc devenit de închinăciune. Multe decenii mai târziu, turcii au distrus Schitul și, de asemenea, mormântul Sfântului Teofan.

În secolul XX, localnicii din Naousa au luat părticica neîngropată a Sfântului, pentru a o duce în orașul lor, în Biserica Adormirii Maicii Domnului (acum este așezată în biserica închinată acestuia). În anul 1926, a fost deschis mormântul Sfântului, în Beroia, părticelele din sfintele sale moaște fiind așezate în Sfântul Altar.

Dumnezeu îndrumă cu înțelepciune soarta slujitorilor Săi (după Sfântul Nicolae Velimirovici)

Când li se întâmplă o nenorocire neașteptată celor nevinovați, nu trebuie să se întristeze degrabă, ci mai cu seamă să încerce să vadă în aceasta Voia lui Dumnezeu, Care, prin acea nenorocire, pregătește ceva nou și folositor.

Într-o zi, binecuvântatul Teofan, starețul din Dochiaru, a primit vestea neașteptată că turcii l-au prins pe fiul surorii sale, l-au forțat să îmbrățișeze Islamul și l-au dus la Constantinopol. Teofan a călătorit imediat la Constantinopol și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să-și găsească nepotul și să-l scoată în ascuns din Constantinopol și să-l ducă la mânăstirea sa de pe Muntele Athos. Acolo, nepotul său a primit din nou credința creștină și, după aceea, l-a tuns și călugăr.

Cu toate acestea, frații au început să se plângă la adresa starețului lor și a nepotului său, de teama turcilor, pentru că se temeau ca turcii să nu afle cuma și să vină și să distrugă Mânăstirea. Neștiind ce să facă, Sfântul Teofan și-a luat nepotul și, împreună, s-au retras în ascuns nu doar din Dochiaru, ci și din Sfântul Munte, și au mers la Berea.

Biserica Sfântul Teofan, NaousaLucrările ulterioare ale lui Teofan în Berea și în Naousa au dovedit cât de mult nefericita întâmplare devenise de folos Bisericii. Ceea ce Teofan nu ar fi reușit niciodată să realizeze pe Muntele Sfânt, el a realizat în aceste alte locuri în care a fugit de acea nenorocire. Și anume: a întemeiat două noi mânăstiri, unde, în timp, mulți călugări au fost mântuiți și unde nenumărați oameni și-au găsit mângâiere.

În plus, sfintele sale moaște, în mijlocul poporului creștin, au devenit izvor de vindecare pentru întărirea credinței printre mulți necredincioși și mai puțin credincioși.

Schitul Sfântul Ioan ÎnaintemergătorulAstfel, Dumnezeu cârmuiește cu înțelepciune destinul oamenilor, prin nenorociri neașteptate, care momentan par acestora că duc la pieire.

Sfântul Teofan cel Nou este serbat, în mod aparte, în data de 19 august.

Procesiune Naousa 2007

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în martie 2024.