Sfântul Teodoret din Kola (Luminătorul laponilor din Solovki)

Sfântul Cuvios Teodoret (Teodorit) și-a părăsit casa din Rostov și a mers la Mânăstirea Solovki, pe când avea doar treisprezece ani, acolo devenind copist de cărți. În anul următor a fost tuns monah și pus sub ascultarea înțeleptului Părinte Zosima. În următorii cincisprezece ani, a sporit în înțelepciune și virtute, apoi a fost hirotonit diacon, de către Arhiepiscopul de Novgorod.

Teodoret a mai petrecut încă un an cu Bătrânul său, apoi a cerut permisiunea de a vizita alte mânăstiri. În fiecare loc vorbea cu asceți experimentați, căpătând mult câștig duhovnicesc de pe urma acestor discuții. Petrecând doi ani la Mânăstirea Lacul Alb, Teodoret a viețuit singur în pădurea din apropierea mânăstirii. În cei patru ani petrecuți în pădure, a intrat în contact cu alți asceți, de la care a învățat multe lucruri de folos.

Părintele Zosima din Solovki, simțind că se va muta la Domnul curând, i-a scris lui Teodoret, cerându-i să se întoarcă la el. Drept urmare, Sfântul Teodoret a slujit Bătrânului său timp de aproximativ un an, având grijă de el, acesta fiind bolnav.

Teodoret a călătorit, apoi, până la gura de vărsare a Râului Kola (Peninsula Kola) și a întreprins lucrări misionare printre laponi, alături de Bătrânul Mitrofan. Laponii se închinau idolilor și nu trăiau în orașe ori altfel de așezări. Călugării au învățat limba lor, pentru a-L putea vesti pe Hristos și, totodată, au tradus rugăciuni pentru ei.

Sfântul s-a nevoit printre laponi, timp de douăzeci de ani. A fost hirotonit la treapta Sfintei Preoții, în Novgorod, iar mai târziu s-a întors la laponi și a întemeiat o mânăstire. Apoi, a petrecut doi ani în zona Novgorod-ului, ca stareț al altei mânăstiri. Mai târziu, a fost ridicat la rang de Arhimandrit și a devenit stareț al Mânăstirii "Hristos Mântuitorul-Sfântul Eftimie de Suzdal", timp de cinci ani.

În 1554 Sfântul Teodoret a fost subiect al unor acuze nedrepte și închis pentru doi ani la Mânăstirea Lacul Alb. După eliberare, a plecat să viețuiască într-o mânăstire din Iaroslav. Țarul Ivan cel Groaznic l-a trimis la Constantinopol, în 1558, pentru a discuta despre încoronarea sa, cu Patriarhul. În călătorie, care a durat aproape un an, el a vizitat Athos-ul și Ierusalimul.

ZIUATICE

Sfinții Tirs și Levchie au fost cetățeni onorabili ai Cezareei Bitiniei. Primul era botezat, dar cel de-al doilea doar catehumen creștin. Calinic, însă, era preot păgân. Când moștenitorul împăratului Decius, Cumbricius, a început să-i chinuiască și să-i ucidă fără milă pe creștini, neînfricatul Levchie s-a arătat înaintea lui și, reproșându-i, i-a spus: "De ce porți război împotriva propriului tău suflet, o Cumbricius?".

Sfântul TirsJudecătorul, furios, a poruncit să fie biciuit, chinuit și, în cele din urmă, decapitat. Levchie, muncit fiind, s-a îndreptat către locul de mucenicie, la fel de bucuros ca și cum ar fi mers la o nuntă. Martor la uciderea curajosului Levchie, Fericitul Tirs, aprins de râvnă dumnezeiască, a apărut și el în fața judecătorului, reproșându-i crimele odioase și necredința în Singurul Dumnezeu Adevărat. De asemenea, a fost biciuit și aruncat în închisoare.

Mâna nevăzută a lui Dumnezeu i-a vindecat rănile, a deschis ușa închisorii și l-a scos afară. Tirs a mers deîndată la Filie, Episcopul Cezareei, pentru a fi botezat de acesta. După botez, a fost din nou prins și chinuit, dar le-a îndurat toate ca și când ar fi fost într-un vis și nu în realitate. Prin puterea rugăciunii sale, mulți idoli s-au sfărâmat.

Preotul păgân Calinic, văzând acest lucru, s-a convertit la credința creștină, iar atât el cât și Tirs au fost condamnați la moarte. Calinic a fost decapitat, iar pe Tirs l-au așezat într-un sicriu de lemn, pentru a fi tăiat. Cu toate acestea, puterea lui Dumnezeu nu a permis acest lucru, iar fierăstrăul nu a reușit să pătrundă lemnul. Sfântul Tirs s-a ridicat din sicriu și s-a rugat lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru chinuri, dându-și liniștit sufletul, Domnului său.

La sfârșitul secolului al IV-lea, Împăratul Flavian a înălțat o biserică închinată Sfântului Tirs, lângă Constantinopol, și a așezat acolo sfintele moaște ale acestuia.

Ulterior, Sfântul Tirs avea să-i apară înainte, într-o vedere, Împărătesei Pulcheria, sfătuind-o să îngroape sfintele moaște ale celor Patruzeci de Mucenici (9 martie) alături de ale sale.

În Sinaxare, cei trei Sfinți sunt cinstiți în mod special pe 14 decembrie, dar și pe 17 august, când numele de "Calinic" apare înlocuit cu "Coronat", fapt despre care cercetătorii susțin că este o "confuzie evidentă, sau eroare de copiere".

Teodoret a revenit în Rusia, cu răspunsul Patriarhului, iar Țarul i-a dat douăzeci și cinci de monede de argint și îmbrăcăminte scumpă. Nedorind să dobândească bunuri materiale, Sfântul a vândut îmbrăcămintea și a dat banii săracilor.

În căutarea păcii, a mers la Mânăstirea Priluchi din Vologda. De acolo, Sfântul Teodoret le-a făcut două vizite laponilor pe care îi convertise.

Troița Sfântului Teodoret El s-a mutat la Domnul pe 17 august, în anul 1571, pe când se afla în Mânăstirea Solovki unde fusese tuns monah. Nu a fost canonizat oficial până pe 30 august 2002, slujba având în Biserica "Buna Vestire" din orașul Kola.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în ianuarie 2024.