Sfântul Procopie din Viatka, cel Nebun pentru Hristos

Sfântul Fericit Procopie, cel Nebun pentru Hristos, din Viatka, a fost fiu al unor ţărani evlavioşi.

Când Procopie împlinea vârsta de douăzeci de ani, părinţii săi voiau ca el să se căsătorească, însă acesta a plecat în ascuns, în aşezarea Hlinov, unde a luat calea nebuniei pentru Hristos.

Sfântul Fericit Procopie a îndurat foamea, frigul, batjocura şi multe insulte. Îşi petrecea viața pe străzi, pe jumătate dezbrăcat, dormea oriunde îl prindea noaptea și nu accepta niciodată adăpostul unei case. El se folosea de semne, pentru a se înțelege cu alţii, și nu a rostit niciodată vreun cuvânt, cu excepția celor adresate părintelui său duhovnicesc, cu care el discuta asemenea oricărui om obişnuit, cu minte lucidă.

Când îi era dăruită vreo haină, o purta o vreme, ieşind de sub ascultare, după care o dăruia cuiva sărac. Când vizita bolnavi, dădea foc paturilor celor care urma să se însănătoşească și îi învăluia în cearșafurile lor pe cei care urma să moară.

Domnul l-a proslăvit, pe Sfântul Fericit Procopie, cu darul înainte-vederii. El a vestit dinainte multe lucruri care avea să se întâmple, adesea prin intermediul unor semne profetice nelămurite, al căror sens devenea clar odată cu respectivul eveniment.

Fericitul Procopie s-a mutat cu pace la Domnul, la vârsta de patruzeci şi nouă de ani, în anul 1627, după ce petrecuse treizeci de ani pe calea nebuniei pentru Hristos.

Este cinstit, în mod aparte, pe 21 decembrie, în fiecare an.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022