Thursday 25 april 2024

Sfântul Ioasaf, regele Indiei (Zi specială de sărbătoare: 26 august)

Pe vremea Sfântului Constantin cel Mare, a trăit în India un rege păgân pe nume Abener, care avea un singur fiu, Ioasaf. Abener era administrator înțelept și războinic neînfricat, loial codului indian de onoare, curajos, dar îi ura pe creștini.

Când s-a născut prințul, au fost chemați astrologii și înțelepții, ca să profețească destinul lui ca rege. Toți au spus același lucru: că va fi un rege înțelept și puternic. Dar cineva a îndrăznit să spună și adevărul: prințul avea să devină creștin și să renunțe la tron. Regele s-a înfuriat. El a poruncit, priun urmare, să fie ucis oricine era creștin, sau să i se interzică să rămână în regat, iar pe prinț l-a dus într-un castel privat, păzit, pentru a-l proteja de orice posibilă influență creștină.

din căsuța poștală… ILUSTRATE noi

Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, în Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Parohia Sânpetru German (21 aprilie 2024).

Timp de douăzeci de ani din viața sa - întreaga copilărie și tinerețea - Ioasaf a rămas închis în castel. În acest timp, a fost învățat abilitățile războiului și despre înțelepciune. Regele își vizita adesea fiul și a fost încântat să-l găsească pe băiatul său transformat într-un tânăr frumos și puternic. În cele din urmă, convins că profeția fusese falsă, Abenner a fost de acord să-l lase pe prinț să-și vadă viitorul regat. Impresia pe care i-a lăsat-o, experiența înm cauză, lui Ioasaf a fost mai degabră una de confuzie. Lumea era într-adevăr un loc foarte frumos, dar păcatele, durerile și moartea omului îi reduseseră frumusețea în ochii lui Ioasaf, făcându-l să aibă îndoieli. Deloc mulțumit cu luxul său în palat, el s-a străduit să descopere un mod de viață care să-i bucure sufletul, altceva decât ceea ce simțea că ar însemna succesiunea la tron.

Exact în același timp, Sfântului călugăr Varlaam îi spunea Dumnezeu, că trebuie să îi aducă mântuire, prin Cuvântul dumnezeiesc, prințului aflat la peste 1 600 km distanță. Mai târziu, Bătrânul Varlaam ajungând acolo, deghizat în negustor, cu o" perlă de mare preț", a reușit să intre în castel. Varlaam i-a explicat tânărului prinț despre credința creștină ortodoxă, sub formă de pilde, apoi din Sfânta Evanghelie și Epistole. Prin vorbele lui Varlaam, tânărul a înțeles cum "perlă de mare preț" este credința în Domnul Iisus Hristos; a crezut în El și și-a dorit să primească sfântul botez. În lunile care au urmat, întreaga gospodărie a fost convertită, inclusiv regele Abenner, care a devenit în cele din urmă pustnic.

despre Sfinții Părinți…SOLII DE PREȚ

ANIVERSARE

În ziua de Florii a anului 2001, ÎPS Teodosie era întronizat Arhiepiscop al Tomisului, iar în Duminica ce va veni se împlinesc 23 de ani liturgici de slujire în Scaunul Arhieresc.

Întru mulți și binecuvântați ani, Stăpâne!

Varlaam a plecat, Abenner a trecut la cele veșnice și Ioasaf a devenit rege. Dar nu era mulțumit acolo, fiindu-i dor de Părintele său duhovnicesc. În cele din urmă, și-a dat regatul pe mâna rudelor și a plecat în pustie, în căutarea învățătorului său Varlaam. Timp de doi ani a rătăcit prin deșert, încercat de pericole și ispite, până când a găsit peștera în care Varlaam se nevoia în tăcere. Bătrânul și tânărul au început nevoința împreună.

Varlaam a trecut, mai apoi, la cele veșnice, după ce trăise în pustie șaptezeci din cei o sută de ani ai săi. Ioasaf a rămas în peșteră și și-a continuat nevoințele ascetice. A viețuit în pustie, treizeci și cinci de ani, și a adormit în Domnul la vârsta de șaizeci de ani.

Varachie, succesorul lui Ioasaf ca rege, cu ajutorul unui pustnic a descoperit sfintele moaște neputrezite și frumos mirositoare ale ambilor asceți, în peșteră, și le-a dus înapoi în patria sa, îngropându-le într-o biserică ce fusese construită de Sfântul rege Ioasaf.

Părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ioasaf se află în Mânăstirea Xiropotamu din Muntele Athos-ului, precum și în alte locuri. Deși Sfântul Ioasaf este sărbătorit în calendarul grecesc pe 26 august, Sfinții Ioasaf, Varlaam și Abener sunt serbați împreună în calendarul slav, pe 19 noiembrie. În mod tradițional, istorisirea despre viața Sfântului Varlaam și cea a Sfântului Ioasaf este atribuită Sfântului Ioan Damaschinul, dar în realitate Sfântul Eftimie Athonitul, un călugăr georgian, este cel care a tradus istorisirea georgiană Balavariani, datând din secolul al X-lea, în greacă, în anul 1028, având la bază teologia Sfântului Ioan Damaschinul.

În sinaxarele grecești, Sfântul Varlaam apare sărbătorit în mod aparte pe 30 mai, iar Ioasaf este cinstit în mod special pe 26 august. Titlul său este "Sfântul Ioasaf, fiul lui Abener, regele Indiei". În Georgia, au fost inițial cinstiți împreună, pe 19 mai. În unele surse slave, ei sunt cinstiți împreună pe 19 noiembrie.

Potrivit profesorului Rhys Davids: "Când și unde au fost aceștia canonizați, nu am putut, în ciuda multor investigații, să aflăm". Cel mai vechi sinaxar în care se găsesc numele lor este cel al lui Petrus de Natalibus, Episcop de Equilium (1370-1400).

Istoria lui Varlaam și lui Ioasaf se derulează în "regiunile interioare ale Etiopiei, numite India". Homer vorbește despre două Etiopii, una spre răsăritul soarelui și una spre apusul soarelui. Pe vremea Sfântului Ioan Damaschinul, exista același sens extins, Etiopia putând însemna majoritatea Africii de Nord sau chiar părți din Asia - desemnate de pielea mai închisă la culoare. K.S. Macdonald scrie despre acest lucru și despre istoricitatea povestirii, în studiul propriu "Istoria lui Varlaam și Ioasaf: Budism și Creștinism":

"Alexandru cel Mare se aștepta să descopere izvoarele Nilului, în India. Șinar sau Senar apare în cadrul istorisirii, ca fiind locul din pustia în care a viețuit Varlaam. Acceptând Senar-ul ca pe un ținut pe care scriitorul l-a perceput corect ca aflându-se în zona cursului superior al Nilului și a Nilului Albastru, trebuie să concluzionăm că scriitorul despre Varlaam considera India nu foarte departe de limitele Abisiniei, care era considerată parte a Etiopiei.

Până în ziua de astăzi, abisinienii se numesc pe sine etiopieni, conectându-l astfel pe Ioasaf, prințul Indiei, cu istoria lui Dr. Johnson despre "Rasselas, sau Prințul Abisiniei". Și, aici, este cel mai probabil să găsim adevărul istoriei. Când Tebaida era aglomerată de pustnici sau călugări, foarte probabil un prinț al Etiopiei se putea converti și merge în pustie, după o serie de persecuții din partea tatălui său, așa cum apare descris în istoria lui Varlaam".

Sfinții Varlaam și Ioasaf

În ce privește numele de Ioasaf, o explicație evolutivă ipotetică a acestuia este următoarea: numele original "Buddha" sau "Bodhisatta" în sanscrită, apărea ca "Bodisav" în literatura maniheană din secolul VI-VII în persană atică, mai apoi apărea ca “Budahsaf” în literatura arabă din secolul VIII, transformat în "Iodasaf' în literatura georgiană din secolul X (poate prin influența Sfântului Ioan Damaschin din secolul VIII, care vorbea araba, după cum susține, într-o notă, Pr. John Sanidopoulos). Cel puțin în literatura greacă din secolul al XI-lea, apărea călugărul creștin Ioasaf.

Frescă: Sfântul Varlaam

Deși există asemănări între istoria lui Ioasaf și cea a lui Buddha, acest lucru nu neagă istoricitatea niciunei figuri, ci arată doar o asemănare în povestire. Și deși este adevărat că istoria timpurie a lui Ioasaf este îmbogățită cu imagini din viața lui Buddha, ultima parte a istorisirii este colorată, în mod similar, cu elemente din viața Sfântului Toma Apostolul și a Sfântului Antonie cel Mare. Iar teologia povestirii este influențată de Sfântul Ioan Damaschinul, și mai mult, întreaga "apologie" a filosofului atenian Aristeides fiind conținută în ea.

Viețile lui Varlaam și Ioasaf apar istorisite, în primul rând, sub forma unei povestiri literare cu scopul aparent de a-i catehiza pe cei din Orientul Îndepărtat cu o istorie familiară. Acest lucru se întâmpla, adesea, printre scriitorii antici, în vederea transformării unei istorisiri ce avea elemente de adevăr, într-una cu scop didactic pronunțat.

Dovezile indică faptul că prima adaptare creștină a fost epopeea georgiană Balavariani, datând din secolul al X-lea. Un călugăr georgian, Eftimie din Athos (13 mai), a tradus povestea, în greacă - deci nu Sfântul Ioan Damaschinul - cu ceva timp înainte de a fi ucis, în timp ce vizita Constantinopolul, în anul 1028. Acolo, adaptarea grecească a fost tradusă în latină, în 1048, devenind curând cunoscută în Europa Ocidentală, sub numele de “Varlaam și Iosafat”.

Wilfred Cantwell Smith a urmărit istorisirea, pornind de la un text budist sanscrit Mahayana din secolul al II-lea până în secolul al IV-lea, apoi într-o versiune maniheană, o versiune arabă musulmană, o versiune creștină georgiană din secolul al XI-lea, o versiune creștină greacă și, apoi, în limbile vest-europene. El a urmărit numele lui Ioasaf, pornind de la termenul sanscrit "Bodhisattva".

Manuscris grecesc al lui Varlaam și Ioasaf, din Mânăstirea Iveron, Muntele Athos, nr. 463, din jurul secolului al XII-lea. El descrie scena în care Ioasaf anunță renunțarea la tron pentru a-și începe viața monahală.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna aprilie 2024.

Ajutaţi Mânăstirea Halmyris

Ajutaţi Mânăstirea Halmyris

Orice sumă ca ajutor poate fi depusă prin mandat poștal.

Adresa: Mânăstirea Halmyris, Murighiol, Tulcea, România
Pr. Arhim. Stareț Iov (Ion Archiudean)

Mai multe informații puteți afla pe

www.ManastireaHalmyris.ro și www.SfintiiEpictetSiAstion.ro

Slujbe live la duminici și sărbători

Transmisiuni in direct - slujbe

Vă anunţăm noutăţile

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.