Monday 12 february 2024

Sfântul Filip de la Suhna

Sfântul Filip de Suhna a plecat, din dragoste de singurătate, din mânăstirea în care a fost tuns monah, și a pustnicit mai mulți ani pe Muntele Iankov, pe malul stâng al Râului Suhna, la doi kilometri distanță de orașul Ustiug, petrecând zile și nopți în rugăciune.

Oricât de mult a încercat să-și ascundă virtuțile, totuși viețuirea sa în coliba mică, retrasă și îndepărtată de Ustiug a făcut să i se ducă vestea. Mulți au început să vină la el și să se folosească de sfaturile sale, iar respectul pentru pustnicul umil a început să crească din ce în ce mai mult.

Astfel, locuitorii Ustiug-ului i-au cerut binecuvântare să întemeieze o mânăstire pe locul nevoințelor sale ascetice, pentru a cerceta viața monahală sub îndrumarea sa.

În 1654, au ridicat, de asemenea, o biserică în cinstea Icoanei Maicii Domnului "A Semnului", cu un paraclis închinat Sfântului Filip, Mitropolitul Moscovei.

Curând, s-au strâns alături mulți frați, mânăstirea nou construită umplându-se de nevoitori înduhovniciți. Sfântul Filip de Suhna, nerefuzând nimănui îndrumarea sa, în smerenia sa, a refuzat, însă, demnitatea de stareț și alte demnități.

S-a mutat la Domnul, pe când se afla în această mânăstire, ca simplu călugăr, în data de 17 august 1662. Sfintele sale moaște s-au odihnit la intrarea în sfântul lăcaș al Mânăstirii pe care acesta a întemeiat-o. În anul 1908, Mânăstirea Sfântului Filip era mânăstire de maici. Astăzi, mânăstirea nu mai este funcțională.

Despre Sfântul Filip, în documentele vechi a rămas scris:

"Părintele Filip de Suhna, noul făcător de minuni".

Este cinstit, în mod aparte, în ziua de 17 august.

INVITAȚIE LA LECTURĂ:

La sfârșitul lunii ianuarie 2024, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului,  în biserica Mănăstirii Strâmbu-Găiseni, ce-l are ca ocrotitor și pe Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, a avut loc lansarea celui de al doilea volum al lucrării MĂNĂSTIREA STRÂMBU-GĂISENI. STUDII ȘI CERCETĂRI.

Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, a  îndeplinit ascultarea de egumen al Mănăstirii Strămbu – Găiseni (1857-1863).

Din alte documente istorice, mai aflăm:

Filip, călugăr al Mânăstirii Arhangelul Mihail (din Marele Ustiug), a venit la Muntele Iaikov, a construit o chilie și un paraclis în cinstea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu "A Semnului" și a viețuit aici ca pustnic, până în 1654. El a fost respectat de localnici, pentru faptul că a fost om drept. S-a mutat la Domnul în 1662. Amintirea sa este serbată în ziua Sfinților Vologdei. Sfintele sale moaște, până la Revoluția din 1917, s-au odihnit în Biserica Icoanei Semnului.

Monahul Longhin, tuns călugăr în pustia Teplogorsk de la Râul Iug, își părăsea Mânăstirea de metanie și, cu icoana Sfântului Filip Mitropolitul Moscovei, venea la Muntele Iaikov în 1654. Și-a construit o chilie și a așezat în ea icoana adusă cu sine. Longhin a fost unul dintre acei călugări despre care Macarie Bulgakov scria în Istoria Bisericii Ruse: "fiecare călugăr, după tunderea sa într-o mănăstire, începea deja să viseze cum să se retragă în pustie, după modelul altora, cum să-și întemeieze propria mânăstire specială sau propriul loc de pustnicie. Și într-adevăr, de îndată ce se ivea ocazia, intra în pădurea deasă ori în alt loc pustiu - și atunci erau destul de multe astfel de locuri, mai ales în nordul Rusiei - își ridicau o mică chilie și un paraclis. Uneori i se alăturau încă doi sau trei călugări, și-și construiau chilii iar alteori o biserică mică - și apoi apărea o mânăstire sau un loc de pustnicie".

Filip de pe Muntele Iaikov nu a vrut să gestioneze el pustia nou întemeiată. Ctitorul Mânăstirii "Semnului" de pe Iaikov a fost energicul Longhin. În 1661, Longhin a construit un nou paraclis în pustie, sfințindu-l în numele Sfântului Filip Mitropolitul Moscovei. În 1662, Longhin a primit fonduri din Rostov, pentru construirea unei biserici în pustia Iaikov. Cu icoana Sfântului Filip, Bătrânul Longhin s-a plimbat prin orașul Ustiug și satele din jur și a strâns bani pentru mânăstire. Prin sârguința sa, biserica a fost construită în același an.

Numai că Longhin nu avea gramată care să binecuvânteze înființarea unei mânăstiri. Bătrânul neautorizat susținea, înaintea tuturor, că Sfântul Filip însuși îi permisese să înființeze mânăstirea pe Dealul Iaikov și că, astfel, nu mai avea nevoie de alte permisiuni.

La 5 mai 1662, starețul Mânăstirii Gledensk, Atanasie, și preotul Catedralei din Ustiug, Vladimir, i-au raportat Mitropolitului Iona al Rostovului și Iaroslav-ului că Longhin încălcase două hotărâri ale Mitropolitului: a părăsit pustia Teplogorsk, fără binecuvântare, a strâns donații pentru mânăstire, fără binecuvântare, și primise prin înșelăciune o gramată de construire a unei biserici în pustia Iaikov, printr-o persoană de vază.

Răspunsul a venit, de la Mitropolit: să se retragă gramata pentru construirea Bisericii lui Filip, de la Longhin, să fie dați banii strânși de Longhin și pâinea în pustia Teplogorsk, să se întoarcă în același loc sub controlul strict al starețului, să i se atârne un lanț, să i se încredințeze cea mai grea muncă din brutărie, să se facă inventarul Mânăstirii de pe Iaikov.

La 31 mai 1662, Bătrânul s-a întors la Teplogorsk.

Pe 23 iunie, a fost efectuat un inventar al noii mănăstiri de pe Muntele Iaikov și s-a constatat că pustia Iaikov era complet dotată. Erau ridicate un paraclis nou și o biserică, existau icoane, cărți liturgice, ustensile bisericești suficiente; se exploata un teren arabil, se semănaseră secară și ovăz; 3 chilii (una nouă) erau pregătite pentru viețuire, iar doi Bătrâni viețuiau în ele. Rezultatele inspecției au fost raportate Mitropolitului Iona.

Drept urmare, la 29 august 1662, Longhin a primit înapoi toate bunurile confiscate și, cu binecuvântarea Mitropolitului, a devenit ctitorul Pustiei Iaikov "A Semnului", a lui Filip.

În 1722, 101 suflete erau înregistrate în Pustie. În 1908, mânăstirea a fost transformată în mânăstire de maici. Prima stareță a fost călugărița Capitolina, născută în 1860. La vârsta de zece ani intrase în Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, în Ustiug. La vârsta de patruzeci de ani, a depus jurămintele monahale.

Ultima stareță a fost Zinaida, născută în 1864, înlocuind-o pe stareța Capitolina, în urma unor neînțelegeri interne.

După Revoluția din 1917, mănăstirea a fost închisă. În 1918, s-a decis transformarea mẫnăstirii în cooperativă agricolă. Denumirea s-a schimbat, dar viețuitoarele trăiau ca mai înainte, respectând regulile monahale. În 1920, trei cooperative agricole (foste mânăstiri Ioan Botezătorul, Semnul-Sfântul Filip și Preasfânta Treime-Gledensk) au fost unite într-una singură, sub numele comun "Steaua Călăuzitoare". Femeile cu vârsta peste 50 de ani (cu excepția specialistelor în domeniu) au fost trimise să locuiască într-o casă din comuna Gleden. În 1922, Mânăstirea-comună a fost închisă.

În 1928, Biserica “Semnului - Sfântul Filip” a fost distrusă. În prezent, există o placă memorială, pe Strada Gledensk, pe locul mânăstirii. Unele clădiri rezidențiale și gospodărești din cărămidă, ale mânăstirii, s-au mai păstrat, unele parțial distruse și reconstruite.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în februarie 2024.
Ajutaţi Mânăstirea Halmyris

Ajutaţi Mânăstirea Halmyris

Orice sumă ca ajutor poate fi depusă prin mandat poștal.

Adresa: Mânăstirea Halmyris, Murighiol, Tulcea, România
Pr. Arhim. Stareț Iov (Ion Archiudean)

Mai multe informații puteți afla pe

www.ManastireaHalmyris.ro și www.SfintiiEpictetSiAstion.ro

Slujbe live la duminici și sărbători

Transmisiuni in direct - slujbe

Vă anunţăm noutăţile

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.