Sfântul Arsenie din Komel (Ziua specială de sărbătorire: 24 august)

Sfântul Arsenie din Komel s-a născut la Moscova și a fost descendent al unei familii nobile, Saharusov. În tinerețe a fost tuns călugăr la Mănăstirea Preasfânta Treime-Sfântul Serghie - una dintre cele mai renumite mănăstiri din Rusia. Situată lângă oraşul Sergiyev Posad, la aproape 65 de km nord-est de Moscova, a fost înfiinţată în 1340 de Sfântul Serghie de Radonej, sfântul patron al Rusiei. Acolo, Sfântul Arsenie din Komel s-a ocupat cu copierea cărților.

Mai există și astăzi o Sfântă Evanghelie pe care a copiat-o în anul 1506.

În anii 1525-1527 a fost stareț al Mânăstirii Preasfânta Treime-Sfântul Serghie. De multe ori se retrăgea la Mănăstirea izolată Macriș. Prințul Vasile al IV-lea (1505-1533), făcând o vizită la mânăstire în acea vreme, a fost surprins să vadă un stareț de mânăstire prosperă în haine vechi și peticite. Frații au explicat că Sfântului Arsenie îi plăcea să călătorească în pustie.

Plecând împreună cu Bătrânul său de chilie în pădurea Komel, situată la 50 de km de Vologda, Sfântul Arsenie a făcut o cruce mare de lemn, iar cu această cruce pe umeri a pornit prin pădure, pentru a alege un loc de mânăstire. Ajungând într-o zonă mlăștinoasă, călugărul s-a împiedicat sub crucea grea și a căzut. O rază de lumină a fulgerat asupra ascetului, chiar în acel moment, fiind convins că trebuia să-și întemeieze mânăstirea pe acel loc. El a înfipt Sfânta Cruce acolo și a construit prima chilie.

Câțiva localnici au mers, la un moment dat, în zonă, să vâneze animale sălbatice și l-au ucis pe ucenicul Sfântului Arsenie. El însuși a fost forțat să se retragă în pădurea Șelegod. Mai mulți călugări s-au strâns curând la noua mânăstire, iar ulterior fugarii în urma unor atacuri ale tătarilor s-au stabilit și ei acolo. Sfântul Arsenie, căutând liniștea, și-a dorit să viețuiască, însă, într-un loc și mai liniștit.

În anul 1530, Prințul Vasile i-a dat un act de proprietate pentru un teren în pădurea Komel, de la râul Kohtișa. Călugărul a început să curețe acolo pădurea, împreună cu ucenicul său Gherasim. Prin rugăciune, Sfântul îmblânzea fiarele sălbatice. Când s-au adunat mai mulți călugări în jurul lui, el a zidit o biserică în cinstea Așezării în Raclă a Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

în REPLICĂ…

“Sărăcia nu este o virtute, dar nu este nici un defect. Ea este o stare care trebuie depășită prin măsuri concrete, desfășurate în plan social, dar și personal. Darurile materiale, exclusiv, nu rezolvă adevărata problemă, care, uneori, are rădăcini în lipsa de educație.

Se formează, prin ajutorul susținut fără discernământ un cerc vicios, sărăcia conducând la vicii, iar acestea, pentru a fi întreținute, consumând în continuare resurse și întreținând sărăcia.

Se reclamă, astfel, concentrarea atenției pe educație, pe calificarea profesională, pe munca onestă, dublate de alungarea patimilor cheltuitoare de resurse, prin colaborarea și conlucrarea cu duhovnicul și persoanele calificate în acest sens”

.(extras din Cuvântul de deschidere al Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, la Ședința Asociației Socio-Culturale Matei Basarab - 28 martie 2024)

Mergând în Mânăstirea Șelegod, Bătrânul a devenit îndrumător al țăranilor care se așezaseră în zona mânăstirii. El le-a cerut să respecte zilele de sărbătoare și Duminicile. Odată, când un țăran care auzise sfaturile lui a încercat totuși să lucreze în zi de sărbătoare, un vânt extrem de puternic iscat din senin i-a împrăștiat toți snopii.

Altădată, un urs a atacat o vacă din turma mânăstirii. Bătrânul s-a rugat lui Dumnezeu și a legat fiara cu un lanț de fier, apoi i-a poruncit ucenicului său să pedepsească ursul, ca să nu mai provoace vreun rău. Ucenicul a bătut fiara cu o nuia, iar ursul s-a plecat la pământ, după care călugării l-au eliberat. După această întâmplare, fiarele au încetat să mai atace vitele mânăstirii.

După ce și-a petrecut viața în post, rugăciune și nevoință neîncetată, Sfântul Arsenie s-a mutat la Domnul pe 24 august, în anul 1550. Viața sa a fost scrisă la scurt timp după mutarea sa la Domnul, dar a ars într-un incendiu în Mânăstirea Komel, în anul 1596. În formă scurtă, a fost restaurată din manuscrisele care au supraviețuit, fiind completată cu minunile săvârșite după trecerea sa la cele veșnice, de către Ioan, un călugăr al mânăstirii.

O sută de ani mai târziu, după moartea Sfântului, starețul Ioasaf a construit o biserică din piatră, la mânăstire, în cinstea Așezării în Raclă a Brâului Maicii Domnului. Alte două mici bisericuțe ale acestui sfânt lăcaș arată legătura duhovnicească dintre învățător și ucenic. Cea din partea stângă a fost închinată Sfântului Serghie de Radonej, iar cea din dreapta Sfântului Arsenie din Komel.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în aprilie 2024.