Sfântul Antioh

Lavra Sfântul SavaSfântul Antioh era din Ancira Galatei şi a trăit în timpul domniei împăratului Heraclie (610-641). A vieţuit în singurătate, apoi a intrat în Lavra Sfântului Sava, din Palestina, unde a ajuns renumit pentru virtutea şi sfinţenia sa.

El a fost martor al invaziei persane în Palestina, din 614, şi la masacrarea a patruzeci şi patru dintre colegii săi monahi de către beduini. Asemenea Sfântului Proroc Ieremia, el a deplâns în scris prăbuşirea Ţării Sfinte, distrugerea Lavrei şi confiscarea Sfintei Cruci care urma să fie dusă în Persia. 

La cinci ani după cucerirea Ţării Sfinte de către regele Cosroe, Ancira a fost cucerită (619) şi distrusă de persani, care i-au obligat pe călugării mănăstirii apropiate din Attaline să-şi părăsească lăcaşul lor şi să plece în alt loc. Neputând să ia multe cărţi cu ei, stareţul Eustatie i-a cerut prietenului său Antioh să compileze o prescurtare a Sfintelor Scripturi, pentru a se folosi de ea, şi, de asemenea, o scurtă relatare a martiriului celor patruzeci şi patru de călugări din Lavra Sfântul Sava. Conform acestei cereri, el a realizat o lucrare scrisă şi cunoscută sub numele de Pandocul Sfintelor Scripturi, în 130 de capitole. Este o colecţie de învăţături morale, extrase din Scriptură şi din scriitorii bisericeşti timpurii.

 El a mai scris, de asemenea, o „exomologie” sau o rugăciune de mărturisire, în care relatează nenorocirile de la prăbuşirea Ierusalimului în urma invaziei persane şi se roagă ca mila divină să vindece numeroasele boli din Oraşul Sfânt. Aceste lucrări par să fi fost scrise în perioada dintre cucerirea Palestinei de către Cosroe şi recucerirea sa de către împăratul Heraclie (628).

Capitolul introductiv al Pandocului vorbeşte despre martiriul menţionat, cinstit de Biserică la 20 martie. Ultimul capitol include o listă de eretici, de la Simon Vrăjitorul la adepţii monofiziţi ai lui Sever din Antiohia. Cartea are o valoare specială, pentru extrasele sale din lucrări care nu mai există. Scriitorul a demonstrat un interes neobişnuit în literatura creştină timpurie. Numele acestei cărţi a devenit cunoscut drept „Pandektos”, cuvântul „pandect” fiind tradus ca "rezumat”. Această lucrare a fost tradusă în greaca modernă, de către Sfântul Nectarie din Eghina. 

Următoarea afirmaţie îi este atribuită, de asemenea: "Un călugăr mândru este ca un copac neroditor şi fără rădăcini; el nu poate rezista puterii vântului şi, ca o băşică ce se sparge, el dispare. Astfel, amintirea unui om mândru dispare după moarte. În măsura în care rugăciunea unui om smerit Îl mângâie pe Dumnezeu, cererea unui om mândru atrage furia Atotputernicului".

Un citat atribuit Sfântului Antioh se găseşte în Everghetinos (Cartea 3:39), iar una dintre cele mai cunoscute rugăciuni ale sale este rostită la Rugăciunile de Seară, începând cu cuvintele: "Şi ne dă, nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufletului..."

Sfântul Antioh este cinstit, în mod special, în ziua de 24 decembrie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022