Scrisoare a Sfântului Teodosie către Prințul Iziaslav (Despre ținerea Duminicii și despre postire)

Vă oferim, în rândurile de mai jos traducerea unui mesaj către Prințul Iziaslav, legat de Ziua de Duminică și de postire. Este vorba despre un "Răspuns la o întrebare adresată starețului Mânăstirii Pecerska, Teodosie, de către Prințul Iziaslav1, fiul lui Iaroslav, nepotul lui Vladimir [botezătorul întregii Rusii]":

"Pentru că a găsit de cuviință Prințul iubitor de Dumnezeu să mă întrebe, pe mine nevrednicul, despre o asemenea chestiune: m-a întrebat dacă este potrivit ca Duminica, adică într-o Duminică, să înjunghii un bou, un berbec, o pasăre, sau ceva asemănător cu ele și dacă este potrivit să se mănânce carnea lor în Ziua Învierii - într-o Duminică!

Duminica este prima zi a întregii săptămâni. Ea se numește Duminică [Bоскресенье (Vascresenie) - de la Bоскрес = Înviat] pentru că Hristos Dumnezeul nostru a înviat din morți în această zi. Iar luni este a doua zi, iar marți este a treia, iar miercuri este a patra, iar joi este a cincea, iar vineri este a șasea, iar sâmbătă este a șaptea. În aceste zile, Dumnezeu a făcut toată creația, cerul și pământul și tot ce este în ele; în cele din urmă l-a creat pe om, împărat peste toate; în ziua a șaptea a finalizat toate lucrările.

Și în timpul ieșirii israeliților din Egipt de la lucrarea lui Faraon, când au trecut Marea Roșie ca pe uscat, și Domnul i-a adus în pustie și i-a hrănit acolo timp de patruzeci de ani, le-a dat o lege pe o tablă de piatră - scrisă de degetul lui Dumnezeu și dată lui Moise - și le-a poruncit să cinstească Sabatul: să nu facă nimic în acea zi, nici să facă foc, nici să junghie vite (ci să gătească totul de vineri seara și să mănânce a doua zi), nici să meargă din casă în casă; și asta au respectat israelienii până în ziua de azi. Dar, de când Domnul Dumnezeul nostru a venit pe pământ, tot ce era evreiesc s-a dat deoparte. Și nu suntem fii ai lui Avraam, ci fii ai lui Hristos, Dumnezeul nostru, datorită Sfântului Botez cu care El Însuși a fost botezat. Căci Botezul Domnului curăță păcatul originar.

Cel care v-a spus să nu junghiați vite Duminica și nici să mâncați din acea junghiere a cărnii, a spus acest lucru nu din Sfânta Scriptură, ci după propria sa invenție. Sfântul Apostol Pavel spune: cine vă predică mai mult decât v-am predicat noi, blestemat să fie. Nu-ți este interzis și nu este păcat să înjunghii vite Duminica. Fiindcă, dacă acceptăm un astfel de obicei – să tăiem sâmbătă și să mâncăm la vremea Duminicii, atunci suntem în mod clar evrei.

LECTURĂ:

La ceas aniversar al Tipografiei șaguniene de la Sibiu, cu binecuvântarea IPS Dr. Laurențiu Streza, a fost pusă la dispoziția cititorilor, fie ei amatori sau specialiști, arhiva digitală a „Îndrumătorului bisericesc”, din 1852 și până în prezent.

Veți regăsi în paginile publicației, pe lângă materialele cu conținut teologic, numeroase informații despre organizarea bisericească, aspecte din viața Bisericii, relatări despre evenimente petrecute în epocă, informații legate de sănătate, agricultură și meșteșugărit, povestiri cu tâlc și chiar anecdote.

De asemenea ai întrebat, nobile Prinț, dacă e bine ca cineva să se lege să nu mănânce carne miercurea și vinerea. Bine și foarte folositor. Și nu eu sunt cel care învață acest lucru, ci Sfinții și Dumnezeieștii Apostoli au stabilit astfel legea: fiecare creștin să postească miercurea și vinerea, de carne și lapte, pentru că miercurea evreii au conspirat împotriva lui Hristos, iar vinerea, Domnul, pe nedrept, a fost răstignit.

Dar tu, Prințul meu, dacă dintr-un motiv ori din nefericire ai jurat să nu mănânci carne miercurea și vinerea, atunci să știi că nu este potrivit ca un creștin să se lege cu jurământ de a nu mânca sau bea nimic, ci doar să fie legat de Părintele duhovnic. Căci avem tradiția Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți: să sărbătorim praznicele Domnului și toate sărbătorile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și zilele de pomenire ale Sfinților Doisprezece Apostoli duhovnicește și, din preaplinul nostru, să-i hrănim pe săraci.

Și din moment ce m-ai întrebat deja, pe mine nevrednicul, atunci: dacă ești legat de părintele duhovnic să nu mănânci carne miercurea și vinerea <în sărbătorilor numite>, atunci primește dezlegare de la el; dacă te-ai legat, atunci de dragul meu Dumnezeu te va ierta. Când Sărbătorile Domnului sau Preasfintei Maici a lui Dumnezeu sau ale celor Doisprezece Apostoli pică miercurea sau vinerea, atunci măncați carne. Iar Dumnezeul păcii să fie cu Voi. Amin”.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o pagină realizată în noiembrie 2023.

1Iziaslav a fost fiul cel mare al lui Iaroslav I cel Înțelept cu a doua sa soție Ingigerd Olafsdottir. Iziaslav i-a succedat tatălui său, după ce cel mai mare copil al lui Iaroslav, Vladimir (singurul copil al primei soții a lui Iaroslav), a murit înaintea tatălui său. Iziaslav a fost unul dintre autorii "Pravda Iaroslaviciv" – o parte a primului cod legal al Rusiei, numit Ruskaia Pravda.

El este, de asemenea, creditat cu întemeierea Mânăstirii Kiev Pecersk. Prințul Iziaslav I al Kievului a cedat întregul munte călugărilor Sfântului Antonie, care au întemeiat o mânăstire ridicată de arhitecți din Constantinopol. Conform Cronicii Primare, la începutul secolului al XI-lea, Antonie, un călugăr ortodox grec din Mânăstirea Esfigmenu de pe Muntele Athos, originar din Liubech din zona Cernigovului, se întorcea în Rusia și se stabilea la Kiev ca misionar al tradiției monahale, în Rusia Kieveană. El a ales o peșteră de pe Muntele Berestov, care avea vedere la râul Nipru, curând luând naștere o obște de ucenici.

În 1043, tatăl său Marele Prinț Iaroslav a încheiat un acord cu regele Casimir I al Poloniei care a recunoscut Cervenul ca parte a Kievului. Acordul a fost sigilat cu o dublă căsătorie: Casimir cu Dobronega, sora lui Iaroslav; și Iziaslav cu Gertrude, sora lui Casimir.

Ca urmare a revoltei populare din 1068, Iziaslav a fost detronat și a fugit în Polonia. În 1069 a recucerit Kievul, cu ajutorul armatei poloneze; cu toate acestea, a fost înlăturat din nou de frații săi, în 1073. Iziaslav s-a adresat în mai multe ocazii regelui german Henric al IV-lea, împărat al Imperiului Roman Sfânt, regelui polonez Boles Auraw al II-lea cel Generos și Papei Grigorie al VII-lea. Iziaslav a devenit primul rege al Rusiei, în 1075, când Papa i-a trimis o coroană. El a reușit să recucerească Kievul încă o dată în 1076, dar a murit curând într-un război împotriva prinților Oleg Sviatoslavici și Boris Viaceslavici.