PS Iustin: Învierea lui Hristos - vindecarea de păcat, suferinţă şi moarte şi izbăvirea de întuneric şi iad (Episcopul Maramureşului şi Sătmarului)

✝ IUSTIN,Prin milostivirea şi harul lui Dumnezeu,Episcop ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului

Iubitului nostru cler, cinului monahalşi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeudin sfânta Episcopie a Maramureşului și Sătmarului,Har, bucurie şi pace de la Părintele Ceresc,iar de la noi părintească binecuvântare și îmbrăţişareîntru Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru!

“Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat.”— Isaia 53, 5

Iubiţi părinți slujitori ai Sfintelor Altare,Iubiţi credincioși,HRISTOS A ÎNVIAT!

Slăvit să fie Dumnezeul părinților noştri pentru marea Sa iubire de oameni, pentru îndelunga Sa răbdare, pentru nemărginita Sa iertare şi pentru atotbunătatea Sa! El ne-a întins, din Cer, mâna salvatoare şi dumnezeiască, ridicându-ne din păcat, suferinţă şi moarte şi izbăvindu-ne de întuneric şi iad, prin Întruparea, Pătimirea, Răstignirea, moartea şi Învierea Fiului Său. Iisus Hristos Cel înviat din morți este icoana iubirii desăvârşite a Tatălui Ceresc, “căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veşnică” (Ioan 3, 16).

Această mare taină a iubirii părinteşti o retrăim în mod real, în fiecare an, de Praznicul Învierii Domnului, drept pentru care, în noaptea de Paşti, cântăm:

“Ziua Învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem «fraţilor» şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: «Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”— Stihira Învierii de la Slava Laudelor

Cine oare va putea să pătrundă și să înțeleagă taina lui Dumnezeu, prin care a ales modul izbăvirii neamului omenesc de întuneric, de moarte şi de iad, dacă mintea lui nu va fi adumbrită şi luminată de harul Duhului Sfânt, dacă nu-i va fi întemeiată pe piatra credinței fără de îndoială şi nedumerire, de nu-i va fi ancorată în adevărul mântuitor şi veşnic al Evangheliei lui Hristos? Hotărârea lui Dumnezeu de a salva “zidirea Sa cea căzută”, omul şi umanitatea, a fost luată din veac, iar la “plinirea vremii” s-a petrecut aşa cum El a rânduit, când Fiul Său a primit să facă ascultare de Tatăl, necondiționat și de bunăvoie. Sfinții Părinți ai Bisericii lui Hristos, cei de Dumnezeu purtători şi inspirați de Duhul Sfânt, ne-au învățat că Fiul nu a fost constrâns de nimeni şi de nimic în voința Lui, ci “voind S-a întrupat, voind a flămânzit, voind a însetat, voind a fost răstignit, voind a pătimit, voind a murit pe Cruce, în chinuri”, vărsându-Şi sângele curat și dumnezeiesc, pentru spălarea şi curățirea noastră, a oamenilor păcătoşi. Cu 600 de ani înaintea acelui moment, Sfântul Prooroc Isaia, luminat de Dumnezeu, a desluşit taina libertății, a suferinței iubitoare, iertătoare şi mântuitoare a lui Hristos, când a zis:

“Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu și-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere S-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Și-a deschis gura Sa”— Isaia 53, 7

După chipul lui Hristos ne învaţă şi Biserica Sa cum se cuvine să înțelegem asumarea vieții Mântuitorului în propria noastră viață. Ne-o spune Însuşi Domnul, atunci când se adresează Apostolilor și, prin ei, nouă tuturor: “Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea (propria cruce) şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Prin urmare, noi, creştinii ortodocşi, înțelegem cum se cuvine că vremea pregătitoare de dinaintea Sfintelor Paşti — prin post, rugăciune şi fapte bune, milostive — nu este o obligație sau o constrângere, ci o sfântă datorie, care decurge din asumarea liberă, de către noi, a unor privațiuni, a restrângerii unor libertăţi şi drepturi fireşti, spre a deveni vrednici de marele dar al Pătimirii, Răstignirii şi morții Domnului, adică spre a fi părtaşi, în final, la bucuria, lumina și slava Învierii Lui. Înțelegerea și asumarea voită şi liberă a modestei noastre jertfe ne îndreptățește să nădăjduim la accederea, în final, la “Taina biruinței vieții veşnice asupra morții, care ni s-a arătat nouă prin Învierea lui Hristos Cel Răstignit și devenit Lumina şi înțelesul ultim al întregii vieți veşnice. Învierea lui Hristos din morți și trecerea de la viața aceasta, amestecată cu suferinţă şi moarte, la o viață cu totul nouă şi veşnică, arată, de fapt, rostul Întrupării Fiului lui Dumnezeu: El S-a făcut om, a trăit printre oameni şi a împărtăşit condiția vieții noastre pământeşti, până la moarte, pentru ca pe cei din păcate şi din morminte să-i ridice la viața adevărată, lipsită de păcat şi moarte, şi anume la viața cerească sau veşnică, trăită în Dumnezeu şi cu Dumnezeu”, după cum elocvent arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Lumea în care trăim, a secolului XXI, este plină de curse, de capcane, unele ascunse, iar altele la vedere. Nimeni nu le poate identifica, evita sau depăși, dacă nu are învățătura cea sănătoasă şi dacă nu urmează adevărul mântuitor şi izbăvitor din strâmtorarea veacului. Sfântul Apostol Pavel ne arată, în Epistola către Efeseni, calea de urmat:

“În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri. Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății, şi încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii”

— Efeseni 6, 10-15

Hristos Domnul a adus în lume Evanghelia Păcii. Încă de la Naşterea Sa în Betleem, îngerii au proclamat pacea între Dumnezeu şi oameni şi între oameni întreolaltă: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Apostolilor le-a zis, înainte de Sfintele Sale Pătimiri: “Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35). Iar după dumnezeiasca Sa Înviere le-a dăruit Ucenicilor Săi pacea, zicând: “Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14, 27). Ceea ce a urmat, însă, nu a fost cu voia lui Dumnezeu şi nici în rânduiala Fiului Său. Creştinii, ucenici ai lui Hristos şi urmaşi ai Apostolilor, s-au divizat; Biserica lui Hristos s-a dezbinat şi nu îşi mai regăseşte unitatea pierdută acum un mileniu; iar Evanghelia, în loc să fie una a păcii, devine una a vrajbei, a neînțelegerii, a războiului religios şi fratricid. Se ajunge, în cele din urmă, la o confruntare între imperii, între neamuri și popoare creştine şi necreştine, care fie n-au primit mesajul şi lumina Evangheliei lui Hristos, fie nu le-au înțeles sau, mai grav, le-au nesocotit. Profeția Mântuitorului, făcută poporului ales - “De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 21, 43) - este înfricoşătoare şi stă ca o secure gata să taie legătura dintre pământ şi Cer, dintre oameni și Dumnezeu-Tatăl, Cel care, prin Fiul, a instituit Împărăţia Sa pe pământ, adică Biserica, “stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15).

Biserica, ascultând glasul întemeietorului ei, se roagă neîncetat pentru pacea dintre oamenii din fiecare ţară, pentru pacea dintre popoare, pentru buna aşezare a întregii lumi. În anii din urmă, se roagă fierbinte pentru încetarea conflictului din Țara Sfântă, pentru încheierea războiului din Ucraina și pentru pace în întreaga lume, acolo unde sunt confruntări şi nedreptăți, atrocități, asupriri, jefuiri, ucidere şi moarte. Pământul este casa noastră, este raiul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu să-l iubim, să-l cultivăm, să-l prețuim şi să-l chivernisim. Oare va îngădui Creatorul ca minți întunecate şi demonice să transforme opera Sa în infern, iar capodopera Sa, omul, umanitatea și viața, în neant și în cenușă? Să nu fie! Să ne rugăm fierbinte, cu nădejde în mila și în ajutorul Lui, noi toți cei ce credem în Dumnezeu! Să fim uniți în rugăciune, căci, așa cum spune o vorbă românească, “mult pot puțini buni împreună”!

Niciodată, ca acum, omenirea nu a stat sub spectrul unui dezastru planetar. Acest lucru trebuie să ne îngrijoreze, să ne cutremure, chemându-ne la solidaritate, la unitate, la comuniune în rugăciune, pentru salvarea umanității, coroana creației divine. O umanitate mult îndepărtată, azi, de Legea și de poruncile lui Dumnezeu; o umanitate lipsită de conştiinţa păcatului și a nevoii de căinţă; o umanitate care a uitat să-şi plece genunchii și să-și înalțe ochii spre Cer, pentru a-şi recăpăta conştiinţa şi dorința de îndreptare și împăcare.

Dragi părinţi, dragi tineri,

Suntem un popor creştin, care a primit lumina Evangheliei lui Hristos acum două mii de ani, prin Sfântul Apostol Andrei - cel întâi chemat. Această lumină lină şi divină a modelat sufletul, viața, familia şi neamul nostru dreptcredincios și iubitor de Hristos. Am fost şi am rămas creştini, cu toate că am trecut prin 45 de ani de îngheţ comunist ateu, reușind să păstrăm credinţa şi adevărul că Iisus Hristos, Cel înviat din morți a treia zi, este Fiul Dumnezeului Celui viu, Mântuitorul lumii.

Astăzi lumea este în faţa unor provocări nemaitrăite, a unor salturi în ştiinţă şi tehnologie cum nu au existat vreodată. Însă nu toate acestea şi nu întotdeauna sunt puse în slujba luminii, a vieții, a demnităţii şi libertății omului. Dimpotrivă, se pot constitui în tot atâtea capcane întinse de luciferul potrivnic lui Hristos, care încearcă să ne ocupe mintea, inima, ființa noastră cea după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aruncând-o în suferinţă, în întuneric, moarte şi iad, din cauza alegerilor greşite pe care le facem, a abuzului de libertate fără responsabilitate.

Când Dumnezeu a creat lumea și omul, “a privit toate câte a făcut şi iată erau bune foarte” (Facere 1, 31). Să presupunem că toată ştiinţa şi evoluția tehnologică sunt foarte bune și că oamenii care au făcut descoperiri au fost luminați de Dumnezeu. Dar modul folosirii acestor descoperiri poate fi greșit sau chiar rău, iar atunci nu este cu voia şi pe placul lui Dumnezeu. Să cercetăm, aşadar, lumea şi duhurile ei, ne îndeamnă Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan: “Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ați auzit că vine şi acum este chiar în lume” (I Ioan 4, 1-3). Pentru noi, creştinii, şi în special pentru cei tineri, cuvintele Sfântului Apostol Pavel sunt normă sau canon. Iată ce zice: “Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” (I Corinteni 6, 12). Să fim, aşadar, după îndemnul Sfântului Vasile cel Mare, “precum albinele, care zboară din floare în floare, dar numai din unele culeg polenul binefăcător şi vindecător”.

Iubiţi păstori de suflete,

Ne-a ajutat Dumnezeu și am finalizat proiectele noastre mai vechi: Cartea de rugăciuni pentru tot creştinul, Catehismul creştinului ortodox şi Cărticica de rugăciuni pentru copii și tineri. Cartea de rugăciuni pentru bolnavi este un proiect în derulare, iar Catehismul şi Cartea de rugăciuni pentru tineri, pe care le oferim în mod gratuit fiecărei familii creștin-ortodoxe și fiecărui copil şi elev, le-am alcătuit și publicat împreună cu dumneavoastră, cu parohiile, şi vă mulțumim că ați înțeles necesitatea lor, venind în ajutorul Episcopiei, spre a face împreună acest dar important şi necesar. Vă binecuvântăm, vă prețuim, vă apreciem și vă însoțim în intensa activitate pe care o desfăşurați cu copiii și tinerii, pe întreg cuprinsul eparhiei. În anul 2023, peste 12.000 de copii și tineri au participat la tabere şi şcoli de vară, iar aceasta vi se datorează.

Tinerii sunt viitorul Ţării, al Neamului şi al Bisericii. Suntem datori să-i creştem frumos şi creştineşte, împreună – Familia, “biserica cea mică”, şi Biserica, “familia cea mare”! Provocările pentru tinerii de astăzi sunt înspăimântător de grave și ucigătoare de suflete şi vieți. Numai împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ocrotirea Maicii Domnului, îi putem păzi de cursele văzuților şi nevăzuţilor vrăjmaşi.

Vă îndemnăm, de asemenea, să purtați multă grijă faţă de cei bătrâni şi bolnavi. Unii dintre ei sunt singuri, copiii fiindu-le plecați prin toată lumea, pentru un trai mai bun. Biserica și preotul suplinesc lipsa celor plecați, cu dragoste, compasiune, dărnicie şi filantropie. Este datoria noastră pastorală, aşa cum am spus-o în mai multe rânduri: “Terenul pastorației credibile şi convingătoare a preotului de ieri, de azi şi pentru totdeauna este şi va fi suferința umană, sărăcia, abandonul, umilinţa, nedreptatea, lipsa de speranță şi, în final, deznădejdea şi gândul că şi Dumnezeu i-a uitat”. Să nu fie! Căci greu va fi răspunsul pe care va trebui să-l dăm în fața lui Hristos, Bunul Samarinean, când ne vom prezenta la Dreapta Judecată.

Anul 2024 este, în Patriarhia Română, Anul omagial al pastorației şi îngrijirii bolnavilor şi Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți. Episcopia noastră, prin Sectorul Social-Filantropic, a demarat un proiect mai amplu, una dintre activitățile proiectului fiind săvârşirea cu prioritate a Tainei Sfântului Maslu în toate spitalele din cele două județe, Maramureş şi Satu Mare.

Aţi fost — şi cred că veți fi în continuare —, în lumea tulburată de război şi ură, slujitori ai adevărului, ai binecuvântării, ai binelui şi păcii. Tot astfel, fiți, în viaţa păstoriților, speranță, echilibru, curaj, îmbărbătare, statornicie, model de râvnă pentru cele sfinte şi exemplu de viețuire în familie, după chipul Sfinților și al părinților noştri sfinți. Mergeţi în casele bătrânilor şi bolnavilor! Nu aşteptaţi până vă vor chema rudeniile lor pentru a-i spovedi și a-i împărtăşi pentru ultima oară. Faceți-o înainte de acest moment, pentru a primi de la bătrânii noştri cu viață sfântă marea lor binecuvântare, care vă va fi de mare și mult folos în lucrarea şi slujirea voastră. Vorbele înțelepte ale bătrânilor vor putea fi soluții pentru pastorația dificilă din vremurile pe care le trăim.

Hristos Domnul, Cel înviat din morți, să vă fie vouă, tuturor păstorilor duhovniceşti, lumină, pace, bucurie şi ajutor! Maica Domnului să vă apere și toți Sfinții Bisericii lui Hristos să vă fie însoțitori şi sursă de inspirație în toată binecuvântata voastră lucrare preoțească, pusă în slujba Bisericii noastre şi a Neamului nostru românesc!

Îmbrățișându-vă, cu dragoste sfântă de părinte, pe toți păstorii de suflete îndrumători, sfințitori și luminători, pe monahii neîncetat rugători din sfintele noastre mănăstiri şi pe binecredincioşii creştini — copii, tineri şi vârstnici — vă încredințăm ocrotirii Maicii Domnului şi tuturor Sfinților din neamul nostru. Hristos Domnul să vă facă parte de pacea şi de bucuria pe care au trăit-o Apostolii şi Mironositele femei când L-au văzut înviat, și să vă dăruiască sărbători pline de lumină, cu sănătate deplină, în toate familiile noastre binecuvântate din Maramureş şi Sătmar, aflate în țară sau în străinătate!

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Al vostru, al tuturor, către Hristos Cel Înviat din morți de-a pururea rugătorşi împreună cu voi în bucuria pascală,

✝ IUSTINEpiscopul Maramureşului și Sătmarului