Papirusul Işmael - o raritate din perioada Primului Templu, recuperată de Israel

Papirusul Işmael scris în paleo-ebraică / Shai Helevi IAA / BARPotrivit Autorităţii Israeliene de Antichităţi (IAA), citate de Revista de Arheologie Biblică, un papirus extrem de rar, conţinând un text paleo-ebraic care datează din vremea Primului Templu, a fost recuperat de unitatea de prevenire a furtului de antichităţi. IAA susţine că papirusul, care include numai patru linii de text, este unul dintre cele doar trei documente pe papirus descoperite până în prezent din acea perioadă şi, prin urmare, oferă o imagine unică asupra lumii Ierusalimului din perioada Regilor biblici. Cu toate acestea, papirusul este un obiect a cărui provenienţă nu este cunoscută, care s-ar putea să fi fost creat de piaţa de antichităţi, susţine revista de Arheologie Biblică,, ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să fie mai precauţi atunci când îi apreciază vechimea şi autenticitatea.

IAA anunţă descoperirea unei comori rarePotrivit IAA, fragmentul de papirus, deşi deteriorat, include mai multe cuvinte evreieşti care dezvăluie o parte dintr-o scrisoare cu instrucţiuni adresate destinatarului: „către Işmael, trimite...” Scrisoarea era probabil o solicitare adresată lui Işmael, de a trimite mărfuri către autorul textului. Examinarea paleografică efectuată de IAA asupra textului paleo-ebraic a stabilit că acesta ar data din perioada secolelor al VII-lea - al VI-lea înainte de Hristos. Analiza cu radiocarbon a papirusului a returnat o dată similară.

Conservarea papirusului paleo-ebraic / Shai Halevi, IAA / BARCu toate acestea, unii specialişti au avertizat că datarea cu radiocarbon nu este suficientă pentru a demonstra autenticitatea unui papirus care nu are o provenienţă arheologică sigură. După cum a declarat Christopher Rollston, profesor de limbi şi literaturi semitice la Universitatea George Washington: „Falsificatorii moderni pot, au şi încă o fac: folosesc astfel de medii vechi, pentru a produce falsuri, în perioada modernă”. Potrivit lui Rollston, până ce papirusul ar putea fi dovedit că este autentic, e important ca cercetătorii „să tragă frâiele… în loc să se aventureze în concluzii”, efectuând o examinare ştiinţifică suplimentară a documentului.

Dacă este autentic, Papirusul Işmael, cum a primit deja numele, ar fi unul dintre cele doar trei astfel de documente din colecţia de suluri de pergament de la Marea Moartă, a IAA, despre care se consideră, până în prezent, a fi din perioada Primului Templu. Potrivit lui Joe Uziel, directorul unităţii dedicate Mării Moarte a IAA, este posibil ca Işmael să fi fost un oficial din administraţia Regatului lui Iuda. Au fost descoperite mai multe stampe de sigilii regale, care poartă numele de Işmael, inclusiv un înscris „către Işmael, fiul regelui”. Dar, având în vedere că Işmael era un nume atât de comun în perioada respectivă, este dificil să se identifice Işmael cel din papirus, cu un anume individ.

„Spre sfârşitul perioadei Primului Templu, scrierea era răspândită”, a spus Uziel. „Acest lucru este evident din multe descoperiri, inclusiv din mai multe ostraca (documente scrise pe bucăţi de ceramică) şi stampe de sigilii cu înscris, care au fost descoperite în multe aşezări urbane vechi, inclusiv în capitala regală a Ierusalimului. Cu toate acestea, documentele din perioada Templului, scrise pe materiale organice - cum ar fi acest papirus - abia dacă au supravieţuit. Deşi avem mii de fragmente de pergament care datează din perioada celui de-Al Doilea Templu, avem doar trei documente, inclusiv acesta nou găsit, din perioada Primului Templu”.

Este important de menţionat că, în ciuda lipsei de documente pe papirus din acea vreme, se poate deduce, bazându-ne pe numărul tot mai mare de bule (folosite pentru a sigila documentele pe papirus) care au fost găsite în săpături, că papirusul era mijlocul predominant pentru scrieri, în perioada Primului Templu. Ca exemplu biblic foarte frumos al acestei practici, recomandăm Ieremia 32: 9-16:

"Atunci am cunoscut că acesta fusese cuvântul Domnului şi am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ţarina cea din Anatot şi i-am cântărit şapte sicli de argint şi zece arginţi; Apoi am scris zapisul şi l-am întărit cu pecetea, am chemat la aceasta martori şi am cântărit argintul cu cântarul.

Am luat atât zapisul de cumpărare cel pecetluit după lege şi rânduială, cât şi pe cel deschis; Şi am dat acest zapis de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maasia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, şi în faţa martorilor care iscăliseră acest zapis de cumpărare, şi în faţa tuturor Iudeilor, care se aflau în curtea gărzii,

Şi în faţa tuturor am poruncit lui Baruh: Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: 'Ia zapisele acestea, - zapisul de cumpărare care este pecetluit şi zapisul acesta deschis - şi le pune într-un vas de lut, ca să stea acolo zile multe. Că aşa zice Domnul Savant, Dumnezeul lui Israel: Casele, ţarinile şi viile vor fi din nou cumpărate în ţara aceasta'.

Dând eu zapisul de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, m-am rugat Domnului..."

Din păcate, un astfel de material organic s-a păstrat foarte rar în afara regiunilor cu climă excepţional de uscată, cum ar fi Deşertul Iudean. Astfel, deşi mai multe dovezi indică faptul că un număr mare de înregistrări paleo-ebraice erau păstrate în Ierusalim şi în alte oraşe ale Iudeii, ele s-au pierdut în timp.

Un papirus cu istorieIstoria modului în care Papirusul Işmael a fost descoperit de IAA nu este nici ea mai puţin intrigantă decât artefactul în sine, apreciază Revista de Arheologie Biblică. Potrivit IAA, un turist american care vizita Ierusalimul în 1965 ar fi intrat în posesia micului fragment de papirus, pe care l-a achiziţionat de la Iosif Saad, curatorul Muzeului Arheologic al Palestinei (acum Muzeul Rockefeller) şi Halil Iskander Kandu, un cunoscut comerciant de antichităţi din Betleem, care a vândut mii de astfel de fragmente. La întoarcerea acasă în Montana, femeia acestuia a atârnat pe un perete al casei apreciatul fragment.

Cu aproximativ 50 de ani mai târziu, Shmuel Ahituv, profesor de studii biblice şi ale Orientului Apropiat la Universitatea Ben Gurion, a dat peste o fotografie mai veche a fragmentului, printre dosarele regretatului epigrafist israelian Ada Yardeni. Dându-şi seama ce a descoperit, Ahituv a contactat IAA. Împreună, Ahituv şi Eitan Klein, director adjunct al unităţii de prevenire a furtului de antichităţi a IAA, au început vânătoarea după fragment, pornind de la notiţele limitate lăsate de Yardeni.

În cele din urmă, Ahituv şi Klein au ajuns în casa fiului femeii din Montana, pe care l-au invitat în Israel să viziteze Laboratorul de studiere a Pergamentelor de la Marea Moartă, al IAA. După vizită, fiul a fost convins că laboratorul se bucură de cele mai bune condiţii pentru conservarea şi cercetarea documentului rar, şi l-a donat cu generozitate IAA.

Potrivit directorului general al IAA, Eli Eskosido, „Repatrierea acestui document rar face parte dintr-un proces extins condus de Autoritatea Antichităţilor din Israel, care vizează pe de o parte, prevenirea vânzării ilegale a pergamentelor antice care au fost prădate din Deşertul Iudean în trecut şi, pe de altă parte, prevenirea prădării ulterioare a patrimoniului cultural existent în acest deşert astăzi. În acest context, Autoritatea de Antichităţi din Israel a iniţiat Studierea Deşertului Iudeu, restabilind controlul israelian asupra zonei, a întărit condiţiile de aplicare a legii şi a propagat activitatea de cercetare a elementelor patrimoniului cultural descoperite în peşterile Deşertului Iudean”.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022