În secolul al XIV-lea, Mitropolitul Petru al Moscovei și al Întregii Rusii l-a convins pe Marele Prinț al Moscovei, Ivan I (Ivan Kalita), să construiască o catedrală pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în Moscova, așa după cum în orașul capitală Vladimir se afla o Catedrală a Adormirii Maicii Domnului. Construcția catedralei a început la 4 august 1326, iar ea a fost terminată și sfințită pe 4 august, în anul 1327. La acea vreme, Moscova devenea capitala Principatului Vladimir-Suzdal.
Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei, s-a mutat la Domnul pe 21 decembrie 1326 și a fost înmormântat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, vechea catedrală a ajuns dărăpănată, iar în 1472 arhitecții din Moscova, Hristov și Mișchin, începeau construcția unei noi catedrale.
Prima mutare a sfintelor moaște ale Sfântului Petru înapoi în catedrală a avut loc pe 1 iulie 1472 și s-a hotărât ca acea dată să fie cinstită ca zi de sărbătoare. Doi ani mai târziu, în mai 1474, clădirea era aproape terminată, dar s-a prăbușit din cauza unui cutremur. Temelia noii catedrale a fost așezată în 1475, iar în 1479 noua Catedrală era sfințită de Mitropolitul Gherontie.
A doua mutare a sfintelor moaște ale Sfântului Petru a avut loc, după târnosirea Catedralei Adormirii Maicii Domnului, pe 24 august 1479, și astfel a fost înlocuită ziua de sărbătoare din 1 iulie.
A mai existat, de asemenea, o zi de sărbătoare a aflării sfintelor moaște ale Sfântului Petru (4 august), cu ocazia unei apariții ce a avut loc în mod minunat înaintea soției lui Ivan cel Groaznic (1533-1584), Țarița Anastasia (1547-1560). Sfântul Petru I s-a arătat Anastasiei, poruncind ca nimănui să nu i se permită să deschidă mormântul. El a mai poruncit ca mormântul să fie pecetluit și să fie stabilită o zi de sărbătoare.
Sfintele moaște ale Sfântului Petru din Moscova s-au odihnit astfel în catedrală, dar după invazia polonezilor, care furaseră prețioasa raclă de argint în care fusese înmormântat, au fost iar acoperite și au rămas astfel până în 1812.
În acel an, Napoleon a deschis mormântul Sfântului, probabil cu aceeași intenție pe care o avuseseră și polonezii. După îndepărtarea francezilor de Moscova, Arhiepiscopul Augustin al Moscovei, cu mare cinste, a descoperit sfintele moaște nestricăcioase ale Mitropolitului Petru și acestea au fost purtate în jurul Catedralei Adormirii Maicii Domnului, când a fost sfințită, pe 30 august, în anul 1813.
din căsuța poștală… ILUSTRATE noi
Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, la Duminica Sfintei Cruci, 7 aprilie 2024 (Mânăstirea Coslogeni, județul Călărași / Crucea de Leac, veche de aproape jumătate de mileniu)
S-au păstrat, până astăzi, trei scrisori ale Sfântului Petru. Prima a fost adresată preoților, cu un îndemn la continuarea slujirii pastorale cu demnitate și la îngrijirea fiilor duhovnicești, cu sârg. Ea se încheie cu o prezentare a legii Bisericii cu privire la preoții văduvi, urmărind să-i apere de reproșuri și ispite. Mitropolitul îi sfătuia să se stabilească într-o mănăstire, iar copiii lor să se înscrie la o școală de mânăstire, pentru pregătire și instruire.
În a doua scrisoare, Sfântul îi îndemna pe preoți să fie păstori adevărați, și nu angajați, să se preocupe de întărirea lor în virtuțile creștine și pastorale.
În cea de-a treia scrisoare, Sfântul Petru îi îndeamnă din nou pe preoți cu privire la obligațiile lor pastorale și îi sfătuiește pe laici să împlinească poruncile lui Hristos.
Remarcabil în ce privește problemele Bisericii și ale Statului, au existat motive întemeiate, chiar și pentru contemporanii săi, să îl compare pe Sfântul Petru cu Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Principala nevoință a Sfântului Petru, a fost lupta pentru un stat rus unificat și binecuvântarea Moscovei ca unificatoare a ținutului rusesc.
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în aprilie 2024.