Dovezi arheologice privind porecla Judecătorului Ghedeon

Inscripţie din vremea Judecătorilor, descoperită în Ţiclag-ul biblic:

Inscripţia Jerubbaal, scrisă cu cerneală, pe un vas ceramic. Fotografie de Dafna Gazit, Autoritatea Israeliană de AntichităţiArheologii au anunţat oficial descoperirea unei inscripţii vechi de 3100 de ani, pe sit-ul arheologic Khirbet al-Ra’i. Descoperirea ar putea fi o dovadă legată direct sau oarecum indirect de Judecătorul Ghedeon. 

Khirbet al-Ra‘i, care este Ţiclag-ul biblic (ex:  Cartea întâia a Regilor, 30), se prezintă ca un mic deal situat la aproximativ 4 Km. vest de Tel Lachiş, important oraş al canaaniţilor şi, mai târziu, faimosul centru iudeu distrus de Sanherib (anul 701 înainte de Hristos). 

Săpăturile de la Khirbet al-Ra’i reprezintă un proiect comun al Universităţii Ebraice din Ierusalim, al Autorităţii Israeliene a Antichităţilor şi al Universităţii Macquarie, fiind efectuate în fiecare vară, începând din anul 2015.

Inscripţia conţine o primă apariţie arheologică a numelui Jerubbaal, cunoscut în Biblie ca poreclă a Judecătorului Ghedeon  (Judecători 6), datând din jurul anului 1100 înainte de Hristos - exact în vremea când mulţi cercetători biblici cred că a trăit Judecătorul Ghedeon. 

Şi a cunoscut Ghedeon că acesta este îngerul Domnului, şi a zis Ghedeon:

"Vai de mine, Stăpâne Doamne, că am văzut pe îngerul Domnului faţă către faţă!"

Zis-a Domnul: "Pace ţie. Nu te teme, căci nu vei muri!"

Şi a făcut acolo Ghedeon un jertfelnic Domnului şi l-a numit "Iahve-Şalom". Şi se află acesta şi astăzi în Ofra lui Abiezer.

În noaptea aceea i-a zis Domnul: "Ia un viţel din cireada tatălui tău şi un taur de şapte ani şi sfărâmă jertfelnicul lui Baal pe care-l are tatăl tău şi taie copacul cel sfânt de lângă el; Şi zideşte un jertfelnic în cinstea Domnului Dumnezeului tău, Care ţi S-a arătat pe vârful stâncii acesteia; apoi ia taurul şi-l adu ardere de tot pe lemnele copacului pe care ai să-l tai".

Atunci Ghedeon a luat zece oameni dintre slugile sale şi a făcut cum îi grăise Domnul. Şi fiindcă se temea de casnicii tatălui său şi de oamenii din cetate să facă acestea ziua, le-a făcut noaptea. Şi când s-au sculat dimineaţa locuitorii cetăţii, au văzut jertfelnicul lui Baal dărâmat şi copacul cel de lângă el tăiat şi taurul adus ardere de tot pe jertfelnicul cel nou. Şi ziceau unii către alţii: "Cine oare a făcut acestea?". Iar după ce au cercetat şi au întrebat, au zis: "Ghedeon, fiul lui Ioaş, a făcut acestea!"

Atunci au zis locuitorii cetăţii către Ioaş: "Scoate pe fiul tău, că trebuie să moară, pentru că a dărâmat jertfelnicul lui Baal şi a tăiat copacul cel de lângă el".

Iar Ioaş a zis celor ce veniseră la dânsul: "Voi oare vreţi să treceţi de partea lui Baal? Vreţi voi oare să-l apăraţi? Cine va trece de partea lui acela va fi dat morţii, chiar în dimineaţa aceasta; dacă el este dumnezeu, să se apere singur pe sine pentru că i s-a stricat jertfelnicul".

Din acea zi au început a numi pe Ghedeon, Ierubaal, pentru că ziceau: "Să se judece singur Baal cu dânsul, pentru că i-a stricat jertfelnicul".

— Judecători 6, 22-32

Noua descoperire poate fi prima dovadă arheologică legată de existenţa Judecătorului Ghedeon, dar întrucât Ghedeon cel din Biblie a trăit în Valea Iezreel, la aproape 160 Km distanţă, inscripţia se poate să fi aparţinut unui alt Ierubbaal.

Deşi s-ar putea să nu se refere la Judecătorul biblic Ghedeon, numele înscris Jerubbaal, care însemna literalmente “Fie ca ba‘al să fie mare”, ne spune multe despre modul în care Biblia a făcut să se păstreze nume autentice, din acea perioadă timpurie, în istoria Israelului. În timp ce scriitorii biblici târzii au folosit cuvântul Ba'al pentru a se referi în mod specific la războinicul zeu canaanit, israeliţii timpurii au înţeles probabil cuvântul pur şi simplu ca însemnând „Domn”, cu numele Jerubbaal („Fie ca Domnul să fie mare”) referindu-se la Dumnezeul lor Iahve. Astfel, deşi prezenţa numelui Ierubbaal ar fi putut fi ciudată pentru un israelit al unei perioade ulterioare, ea chiar era potrivită în perioada Judecătorilor.

O vedere aeriană a sit-ului Khirbet El-Ra’i, privind spre vest spre câmpia de coastă a Israelului. Fotografie de Emil Aladjem, Autoritatea Israeliană de AntichităţiScris cu cerneală pe un ciob de ceramică al unui mic ulcior, într-un alfabet canaanit, numele păstrat a fost probabil parte a unei inscripţii mai mari care de atunci s-a pierdut. Numele îl indica, probabil, pe proprietarul vasului, în care se păstra, tot probabil, un lichid preţios, cum ar fi parfumul.

La sfârşitul Epocii Târzii a Bronzului (1150 înainte de Hristos), Lachiş, despre care unii susţin că a fost un centru regional pentru dezvoltarea scrierii alfabetice, a fost distrus şi abandonat timp de două secole.

Nu există alte inscripţii alfabetice din regiune, care să dateze dinainte de secolul al X-lea înainte de Hristos, inclusiv cele din apropierea Khirbet Qeiyafa. Asta, până la descoperirea actuală din Khirbet al-Ra’i, artefactul provenind din anul 1100 înainte de Hristos - începutul Epocii Fierului. Putem presupune că în urma distrugerii Lachiş-ului, locuitorii săi canaaniti au fugit în Khirbet al-Ra’i, ducând alfabetul cu ei. Sit-ul s-a trezit brusc a fi, nu numai cea mai mare aşezare din regiune, ci şi purtătorul unei tradiţii privind scrierea alfabetică.

Traducere, adaptare şi adăugire Lăcaşuri Ortodoxe - după un articol semnat de Nathan Steinmeyer, pentru Revista americană de Arheologie Biblică, apărut în numărul din luna martie 2023